Am mai vorbit la Dicționarul de sunete despre Valentin Toma și Felix Petrescu, doi muzicieni de la Timișioara care fac împreună trupa Makunouchi Bento.
O trupă, scriam în 2013, care călătorește cu muzica sa în tărîmul veșnic virgin și îmbietor al experimentului.
În 29 decembrie 2014, la cîteva zile zile după ce am încheiat înregistrarea obișnuitelor recomandări muzicale de sfîrșit de an ale Europei Libere, Toma și Petrescu au lansat un album pe care nu am mai apucat să-l menționez în lista acestor recomandări.
„Ligthouse Stories” e în opinia mea cel mai bun album apărut în România de mulți ani încoace în domeniul muzicii electronice, și e diferit de tot ce au compus pînă acum Makunouchi Bento.
E, în primul rînd, narațiunea: un far (imaginar sau real, încă nu știu, dar cred că nici nu contează dacă e imaginar sau real) construit din pipe marinărești care fluieră atunci când vîntul bate prin ele. Fluieră și răspîndesc arome exotice de tabac.
Farul construit din pipe răspîndește însă și povești - de unde titlul albumului și coerența structurii muzicale a celor trei piese care-l compun.
Toma și Petrescu pretind chiar că aceste piese sînt povești culese de ei înșiși de la farul fermecat.
Cel mai frumos lucru la această bijuterie muzicală mi se pare ceea ce eu personal am senzația că e o invitație lansată de Makunouchi Bento - toți aceia care aud și știu să asculte această muzică vor găsi propriile lor povești la farul construit din pipe marinărești.
Piesa pe care o ascultăm se numește „Telegrams for the Little Sea Winds”.
