Surprizele alegerilor, câte au fost, s-au întâmplat mai ales în tabăra stângii politice. Comuniștii au obținut un rezultat mai slab decât sperau, în schimb socialiștii au urcat mult, câștigând alegerile, poate și din cauza excluderii partidului Patria. Ce s-a întâmplat cu electoratul stângii?
Până în acest moment, datele prezentate de Comisia Electorală Centrală arată că partidele pro europene au obţinut victorie în 18 raioane ale ţării. De cealaltă parte, partidele care văd viitorul Moldovei în Uniunea Vamală, au obţinut majoritatea în 15 raioane, aproape tot nordul ţării şi Autonomia Găgăuză. Şi la parlamentarele din 2010 cetăţenii din nord au votat masiv pentru o apropiere de Federaţia Rusă, însă atunci voturile au mers doar spre PCRM, iar acum s-au divizat: o parte pentru comunişti şi alta pentru socialişti.
Comparând evoluţia partidelor de stânga înainte de alegerile din 2010 şi rezultatele obţinute la scrutinul de duminică, observatorii de la Chişinău constată că electoratul de stânga a rămas practic la acelaşi cote numerice. Doar că o pare din susţinătorii comuniştilor au migrat spre Partidul socialiştilor, notează sociologul Ion Jigău. În opinia sa, cei care l-au votat pe Dodon, sunt tradiţionalii susţinători ai direcţiei estice de dezvoltare a Republicii Moldova, doar că de această dată, ei au ales să-şi dea votul pentru o forţă care îşi declară cu mai multă fermitate orientarea pro rusă:
„Cererea din societate pentru apariţia unei a treia forţe, de fapt s-a realizat pe stânga şi s-a realizat pe seama Partidului comuniştilor. Evident că au existat şi din partidele de dreapta care au plecat înspre ei, dar este un număr foarte mic. Electoratul partidelor de dreapta este mai înstărit, este mai instruit, este mai informat. Electoratul de dreapta are convingeri care nu se schimbă. Da, ei pot fi nemulţumiţi, şi atunci stau acasă, cum s-a întâmplat acum.”
În cele mai recente sondaje sociologice, portretul alegătorului de stânga, care preferă Uniunea Vamală, arată în felul următor: locuieşte preponderent în sate, dar şi la oraş, este de vârstă medie sau înaintată, este rus sau de altă origine etnică, are un nivel scăzut sau mediu de educaţie şi acelaşi diapazon de venituri.
Expertul Institutului de Politici Publice, Viorel Cibotaru, susţine că, în mare parte, aceştia sunt şi votanţii distincţi ai PSRM-ului, electoratul de stânga fiind divizat în acest an: între susţinători ai comuniştilor, ai socialiştilor şi ai Partidului Patria, care a fost exclus din cursă:
„În mare parte, Partidul Socialiştilor se alimentează din bazinul oamenilor care anterior votau cu partidul comuniştilor. Desigur că nu toţi, desigur că Partidul Socialiştilor are şi o bază a lui, cât de mică nu ar fi ea, dar o bază distinctă de cea a votanţilor comuniştilor. De fapt, marea majoritate a experţilor formulează o ipoteză cum că pentru Partidul socialiştilor au votat în mare parte un contingent protestatar, care au protestat atât împotriva actualei guvernări, cât şi împotriva altor exponenţi ai opoziţiei, inclusiv şi ai opoziţiei de stânga.”
Urmărind rezultatele preliminare ale alegerilor, comentatorul Vitali Andrievschi constată că performanţa obţinută de socialişti se datorează faptului că Partidul Comuniştilor a renunţat la poziţia radicală pro rusă, şi astfel a disponibilizat o cotă de electorat dezamăgit, care a ajuns în braţele socialiştilor:
„Pentru PSRM au votat cei care se pronunţă ferm pentru dezvoltarea relaţiilor cu Rusia, este vorba de electoratul pro rus. Sunt oamenii care văd perspectivele de viitor ale Moldovei doar alături de Rusia. O parte din votanţii lui Dodon, desigur că sunt cei care l-ar fi ales pe Usatîi. Este un vot al protestului, pentru că Usatîi a fost scos din cursa electorală cu puţin timp înainte de scrutin. Iar cei care au decis să voteze pentru Dodon, au făcut-o pentru că socialiştii au o atitudine dură faţă de partidele de al guvernare. Mai este posibil ca printre aceşti alegători protestatari să fie dintre cei care nu susţin vectorul pro rus, dar au fost indignaţi de scoaterea de pe liste a partidului lui Usatîi.”
În opinia lui Vitali Andrievschi, alegătorii care râvnesc apropierea Moldovei de Federaţia Rusă, nu doar îşi doresc să trăiască „ca înainte”, ci sunt reticenţi faţă de orice schimbare şi evoluţie, pe care o impune de cealaltă parte, apropierea de Uniunea Europeană. Iar diferenţa între portretele alegătorilor este următoarea, susţine Andrievschi: Cel pro rus preferă doar sa pună merele în lăzi, pe când cel european, este gata să urmărească cu răbdare procesul de creştere, să participe la cules, ambalare şi apoi la exportul ce culminează opera.
