Una dintre întrebările cele mai insipide pe care le poate pune un ziarist în ziua alegerilor este următoarea: „Pentru ce aţi votat?” Urmează, de obicei, nişte răspunsuri ale alegătorilor la fel de insipide: „Pentru un viitor mai bun, pentru locuri de muncă, pentru fericirea copiilor…”
Aud ani de zile asemenea întrebări şi răspunsuri care, să fim sinceri, nu spun nimic şi sînt mai curînd un soi de vorbărie fără rost decît un dialog demn de difuzat prin mass-media.
Întrebînd „pentru ce aţi votat?”, îl inviţi pe alegător să bîjbîie prin tot soiul de chestii abstracte sau să spună ceea ce el însuşi a auzit de zeci de ori, adică să pomenească viitorul mai bun. E primul lucru care îţi apare pe limbă.
Acelaşi lucru l-ar spune cu siguranţă orice alt alegător. Toţi vor un viitor mai bun, fie că sînt de stînga sau de dreapta, fie că votează un partid sau altul. Şi atunci ce rost are să mai difuzezi banalitatea asta, dacă ea nu-l diferenţiază deloc pe cel care o spune. Nimic personal şi insolit în răspunsul acesta.
Altminteri, întrebarea şi răspunsurile cu pricina te pot chiar amuza copios. Aici toată lumea votează din zorii tranziţiei pentru un viitor mai bun, iar viitorul acesta nu mai apare. Sau să luăm locurile de muncă. Eu chiar sînt curios să ştiu la ce partid se referă fiecare dintre alegători atunci cînd ne spune că votează pentru locuri noi de muncă. Să vedem şi noi care e formaţiunea-minune făcătoate de locuri de muncă… Dar există oare în realitate asemenea partide?
Văd pe sticlă o reporteriţă veselă-volubilă care se apropie de un alegător plictisit. „Pentru ce aţi votat?” - întreabă cu o mare curiozitate reporteriţa. „Pentru un viitor mai bun…” - zice omul lehămetit. Mă grăbesc să închid televizorul sau să caut un alt post. Sau să mă uit în tavan şi să reflectez. E o ocupaţie mai folositoare.
