Născut la 13 mai 1962 în oraşul Tambov, Rusia. A absolvit colegiul de muzică din orasul Novopolotsk, Belarus si Universitatea de Stat din Chişinău. Compozitor, interpret, regizor de sunet principal din cadrul Companiei Teleradio-Moldova.
Luni
M-am trezit în dispoziţie bună. În ajun, echipa naţionala de fotbal a Moldovei a jucat cu echipa Rusiei, meciul finalizînd cu scorul de 1-1. A fost victoria noastră, luînd în considerare golul din penalti al rivalilor. Uite-aşa, mica noastră Moldova nu a fost mai prejos decât marea Rusie. Asemenea cazuri îţi trezesc simţul patriotismului, păcat că se întâmplă cam rar.
Au urmat obiceiurile zilnice – micul dejun şi buletinul cu ultimele stiri internaţionale. La serviciu – procesez memoriile unui binecunoscut politician moldovean.
Chiar daca eşti un om al creatiei, nu poţi trai in afara politicii. Doar dacă eşti un om indiferent totalmente.
Marţi
Azi e Ziua oraşului. Această sărbătoare mi se asociază cu distracţia de amploare în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Nu sărbătoresc acolo, petrecerile din centru capitalei sunt foarte gălăgioase. Prefer şezătorile familiale, acasă, cu cei mai apropiaţi preieteni. Evident, am avut oaspeti – am discutat pe teme filosofice, de artă şi psihologie. E bine cînd îţi poţi încorda un pic creierii, trăind şi un sentiment de bucurie în urma acestor discuţii.
Miercuri
De dimineaţă am vizitat un centru medical privat de diagnostic. M-a pus pe gânduri vechea problemă – cea a managementului prost în sectorul de stat, înclusiv în medicină. De ce la stăpîn totul merge strună, iar la stat ai impresia ca eşti într-un orfelinat, unde copiii abondonaţi de părinţi sunt poporul?
E simplu – la cîrma statului nu sunt stapâni, ci oameni veniţi temporar. Statul nu e casa lor, e un colhoz de unde se poate fura. E trist...
A urmat conferinţa de presă dedicată Festivalului Internaţional „Două inimi gemene”. Fiind de mai mulţi ani membru al juriului, vreau să vă spun cu mâna pe inimă, ca evenimentul se desfaşoară la un nivel profesionist. E un adevărat omagiu adus celor doi artişti - Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.
Joi
De dimineaţă pînă la masă - acelaşi lucru, regizoral. Un volum foarte mare. Deja sunt obosit, nu cred s-o scot la capat, rămîne şi pentru săptămîna viitoare.
De la 15.30 ma aflu în Sala cu Orgă. Sunt în pregătiri pentru imprimarea şi difuzarea concertului susţinut de Orchestra de cameră a Sălii cu orgă şi a pianistului român Horia Maxim. A fost un concert extraordinar! Orchestra sub bagheta lui Valentin Doni a interpretat minunat, iar pianistul a strălucit în Concertul pentru pian şi orchestra nr 1 al lui L. van Bethoveen şi în Fantezia balcanică a lui V. Doni. Horia Maxim este un artist ales, un adevarat virtuoz, cu o tehnica exactă şi delicată. Dacă e să fiu sincer, astfel de muzicieni întîlneşti foarte rar. Cu toate acestea, sala a fost plină pe jumătate. Desigur, în Piaţă, de Ziua Vinului este „mult mai interesant”. Realitatea e crudă, cu părere de rău...
Vineri
O zi ca multe altele – lucru şi iar lucru.
