„A fost în acelaşi timp ceva magic şi ceva subteran” – astfel descria astăzi preşedintele Republicii Federale Germania, Joachim Gauck, demonstraţia din Leipzig din data de 9 octombrie 1989. Dacă nu ar fi avut loc această manifestaţie din 9 octombrie nu ar fi avut loc un 9 noiembrie, ziua prăbuşirii zidului din Berlin, a sublinat Gauck, adăugînd că „înaintea unităţii a venit libertatea”.
70.000 de cetăţeni au demonstrat, pe data de 9 octombrie 1989, pe străzile oraşului Leipzig, depăşind teama faţă de eventuale represiuni.
În acea zi istorică, aşa numitele „demonstraţii de luni” au atins punctul culminant, devenind un simbol al revoluţiei paşnice din fosta Republică Democrată Germană (RDG/DDR). Manifestaţia de la Lepzig a avut loc două zile după festivităţile oficiale dedicate aniversării a 40 de ani de la înfiinţarea statului comunist est-german, la care au participat liderii ţărilor comuniste. Tot atunci a avut loc în Berlinul de est ultima întîlnirii a lui Erich Honecker cu omologul său român, Nicolae Ceauşescu. Cei doi lideri anti-reformişti s-au pronunţat, în cursul unei întrevederi între patru ochi, pentru „salvarea” sistemului comunist. (Pentru detalii a se vedea: „În preajma sfîrşitului”, RFE, 8.10.2014.)
La festivităţile jubileului demonstraţiilor din Leipzig, care s-au desfăşurat astăzi în sala Gewandhaus, au participat preşedinţii din Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia, dar şi fostul ministru german de externe, Hans-Dietrich Genscher şi omologii săi americani, Henry Kissinger şi James W. Baker.
Joachim Gauck, vizbil emoţionat şi, pe alocuri, cu vocea sugrumată, a elogiat în cuvîntarea sa setea de libertate a est-germanilor care, în 1989, şi-au asumut toate riscurile, încercînd să părăsească ţara. (Textul integral al cuvîntării, în limba germană, poate fi citit aici, iar versiunea în limba engleză aici.)
Gauck a spus că atunci disidenţii au apreciat critic fuga din RDG, pledînd pentru rămînarea în ţară şi pentru participarea la acţiuni de protest, neînţelegînd că gestul „fugarilor” a contribuit la „delegitimarea” sistemului politic est-german.
Plasînd evenimentele de acum 25 de ani într-un context european, Gauck a amintit de contribuţia sindicatului Solidarność din Polonia la erodarea comunismului şi la primele alegeri „semi-libere”, din iunie 1989, din această ţară. Apoi s-a referit la reînhumarea şi reabilitarea primului ministru ungar, Imre Nagy, condamnat la moarte – ca trădător - din cauza implicării sale în revoluţia din 1956. Gauck a evocat şi scena simbolică, din toamna lui 1989, cînd disidentul ceh Václav Havel şi Alexander Dubček, liderul Primăverii de la Praga, din 1968, s-au îmbrăţişat în momentul aflării că Biroul Politic al Partidului Comunist Cehoslovac a demisionat.
Fostul director al Oficiului pentru administrarea arhivelor fostei securităţi est-germane, Stasi, astăzi preşedinte al Germaniei, Joachim Gauck, a insistat în cuvîntarea sa asupra semnificaţiei demonstraţiilor de masă de pe maidanul din Kiev şi cele din Hongkong, la care asistăm în momentul de faţă. În acest context, el a criticat Rusia pentru că se opune „coexistenţei paşnice”, amintind că în 1989 tocmai neintervenţia militară sovietică a facilitat victoria revoluţiei paşnice din RDG.