Nu e exlus ca, într-un viitor destul de apropiat, declarația din 24 august a Cancelarului german Angela Merkel să fie înțeleasă ca punct de pornire al noii istorii a Europei de Est. O istorie gravă din care pleacă iluziile pro-occidentale și în care reintră realitatea sferelor de influență. Abia întoarsă de la Kiev, Cancelarul Angela Merkel a pus capăt, pe 24 august, poziției comune europene după care opțiunile de politică externă ale Ucrainei sînt acte suverane și nu pot fi puse la îndoială. Angela Merkel a deschis ușa atît cît să facă loc presupusei dorințe a Ucrainei de a se alătura proiectului Eurasiatic lansat de Vladimir Putin. Declarația Cancelarului german a fost foarte bine înțeleasă la Moscova. La cîteva zile după ce Angela Merkel a semnalat despărțirea de linia anterioară a Uniunii Europene, Rusia și elemete locale pro-ruse au lansat o ofenisvă militară masivă. Odată practicată breșa în consesnul 0occidental, precauțiile militare ruse au scăzut. Armamentul și trupele reulate rusești au devenit vizibile.
Sensul ultimelor desfășurări din Estul Ucrainei nu e altceva decît reconfirmarea schemei de joc pe care Vladimir Putin a folosit-o, de la început, cu siguranță deplină: Uniunea Europeană și NATO nu vor interveni, altfel decît verbal și economic. Rusia va decupa ce va dori din Ucraina, după care va accepta cu generozitate un armisitiţiu. Rusia a mizat, evident, pe tactica tradițională a dozelor succesive de diplomație și atac militar. Fazele de presiune militară sînt urmate de etape mici de aparentă deschidere care duc la angajarea de negocieri și sînt urmate de o nouă fază militară. Occidentul a răspuns la stimuli, exact așa cum era de presupus. Sancțiunile economice și barajul verbal au indicat clar că Occidentul exclude categoric variantele militare. În interior, Vladimir Putin a folosit sancțiunile și declarațiile occidentale pentru a clădi un resentiment public de țară asediată. De pe această bază, a pornit noua ofenisvă rusească. Cu sau fără știința ei, Cancelarul Merkel a declanşat o etapă care are toate șansele să se transforme într-un regres istoric grav pentru state est-europene din zonă.
Mai clar, asta înseamnă că Republica Moldova și România se aporpie periculos de statutul de zone influență rusă admisă. Aceast tip de regim strategic nu prespune agresiunea militară rusă dar, în lipsa unei linii occidentale ferme, permite prezența masivă a interselor politice ruse sau pro-rusești. Toate deciziile majore vor fi controlate sau influențate de intermediarii Rusiei, în aceste spații care rămîn formal europene sau pro-europene.