Proiectasem, iniţial, o serie de texte despre cartea lui Eugen Lungu „PANTA LUI SISIF”, dar a intervenit, inopinat, ideea enunţată în titlu şi, de teamă să nu-mi scape cumva, m-am decis s-o fixez ex equo, după care să revin la E.L.
Apropo, despre titlu.
Cuiva poate să i se pară unul straniu, dacă nu cumva cu totul bizar.
Eminescu şi... embargoul?
Că de ANUL MATCOVSCHI nu se va găsi nimeni să se mire!
(Doar poate cineva dintre cei care, zice-se, când veni momentul să voteze pentru a fi declarat ca atare, se întrebau: dar cine o mai fi şi acest... Matcovschi?)
Iată, dar, să începem cu... embargoul.
Dar nici nu e nevoie de a mai aminti - clocoteşte toată presa, şi cea scrisă, şi cea electronică, dar şi... cea nescrisă şi nici... electronică.
Embargou! Embargou! Ruşii au declarat embargou la... fructele noastre, la legumele noastre, la... la... la... Nu le mai sunt pe plac!
Cum zicea un mucalit: ei le vor, dar cu tot cu... noi! Ha-ha!
Bun. S-o pornesc de la... Eminescu.
Ştiţi oare Domniile Voastre, că înainte, cu mulţi ani înainte de e proceda la interdicţia privind produsele noastre pe piaţa rusească, Federaţia Rusă l-a declarat persona non grata pe poetul naţional al românilor?
Da, da!
Iată cum a fost povestea, ca să nu zic: tărăşenia.
Într-una din zile, aşteptând eu un amic în faţa Casei Presei şi acel amic cam reţinându-se, zic: hai să intru în librăria de la parter să-mi plimb ochii pe cele rafturi de cărţi expuse spre vânzare.
Uite memorii ale foştilor demnitari, volume masive, preţuri usturătoare!
Le las să mai zacă, poate ajung la preţ redus, atunci voi cuteza a mă apropia de ele.
Trec la alt raft. Aici văd un cogeamite cărţoi: Dicţionarul Enciclopedic RUS. (În rusă, desigur!)
Stai, nene, zic, că eu îl am pe cel sovietic, să vedem ce prezintă acesta ?
Şi, ca un literat ce sunt, mă apuc să văd cine dintre scriitorii români a fost inclus (ediţia din 2001).
Sadoveanu - este!
Alecsandri - este!
Caragiale - este!
Caut pe EMINESCU - nu-l găsesc.
Măi să fie! cum ar exclama bunul meu prieten Iulian Ciocan.
Dar cum se poate? Să le fi scăpat din vedere Eminescu? Cel care în Dicţionarul sovietic trecea de două ori: ca poet ROMÂN şi ca poet... MOLDOVEAN!
Auzi? Dar poate e la E şi nu la Ă (rusesc)?
Nu se află nici la E şi nici la Ă!
E imposibil aşa ceva!
Poate că am eu... orbul găinii, bre?
Ies în stradă, dau peste un coleg mai tânăr şi-i spun: ia du-te mătăluţă la raftul de colo, ia DER şi caută pe Eminescu, poate-l găseşti tu, că eu nu l-am putut oblici.
Se duce.
Caută.
Vine :
- NU-I!
Hopa! Dar poate e un exemplar cu defect?
Merg la Biblioteca Naţională.
- Aveţi DER?
- Iată-l, pe masă.
- Căutaţi pe Eminescu în acest DER, că de mine se... ascunde.
Caută:
- NU-I!
Asta-i bună: Sadoveanu este. Alecsandri este. Caragiale este...
EMINESCU - IOC!
DE CE !?
Şi acum despre Matcovschi.
Nu Anul Matcovschi, ci poetul Matcovschi.
Dar nici măcar numai poetul Matcovschi, ci redactorul-şef al revistei BASARABIA, Dumitru Matcovschi.
Ştiţi ce avea Domnia Sa poetul şi redactorul şef al revistei Basarabia, Dumitru Matcovschi pus spre generală cunoştinţă a celor ce binevoiau să calce pragul biroului său?
Portretul lui Eminescu şi sub el, cu litere ca fulgere peste ani şi veacuri, adevărul:
„ A R O S T I N U M E L E B A S A R A B I A E U N A C U A
P R O T E S T A C O N T R A D O M I N A Ţ I U N I I R U S E Ş T I.”
Acum v-aţi dumerit ce e cu embargourile ruseşti şi cam de pe când şi cu cine au început?
28 iulie 2014.
P.S. Poate să li-l oferim pe Puşkin, carele stă atât de falnic şi sfidător în chiar inima Aleei Clasicilor români?
Ce zice Academia RM? Cea a României?
Ce zic ambasadorii: al RM şi cel al României la Moscova?
P.P.S. A plecat din viaţă poetul şi renumitul eminescolog Iuri Kojevnikov şi a dispărut poetul naţional al românilor din atenţia oamenilor de cultură din Rusia.
P.P.P.S. Ăsta da, EMBARGOU!
Mălăieşti.
A D D E N D A
Citatul eminescian de mai sus e din celebrul eseu „BASARABIA”, din care mai aduc un fragment referitor la Mitropolia Proilaviei:
„...III Toate satele şi oraşele dintre Nistru şi Bug, adică Podolia şi Cherson. Citat anume e oraşul Dubăsari, dincolo de Nistru, care ţine de episcopia Huşilor. Dar la sud de Dubăsari sunt M Ă L Ă I E Ş T I...” (ibidem, pag.64)
29 iulie 2014, Chişinău.