Oare de ce îl tulbură pe Hannes Swoboda cetățenia română la cetățenii moldoveni? Swoboda e liderul socialiștilor în Parlamentul European și, în această calitate, a avut ceva de spus și de propus, într-o conferință de presă, marți, la Strasbourg. Liderul socialist e neliniștit de numărul mare de cetățeni moldoveni care au primit cetățenia română „de la Băsescu”.
Evident, Hannes Swoboda știe că acordarea cetățeniei române nu a început sub, președintele Băsescu. Adevărat, majoritatea cazurilor de acordare a cetățeniei s-au înregistrat sub președintele Băsescu dar – contrar a ce lasă să se înțeleagă Swoboda - asta nu îl face pe actualul președinte al României proprietarul capricios al acestei aparente trăznăi.
Moldovenii nu sunt în postura unui grup de mozambicani care ar primi brusc și în masă cetățenia română. Legăturile istorice și culturale româno-moldovene nu mai trebuie descrise aici. E imposibil ca dl. Swoboda să fie atît de naiv sau neinstruit încît să nu cunoască istoricul problemei. În cazul în care liderul socialist continuă să mimeze ignoranța, e recomandabilă o trimire la un episod ce trebuie să-i fie, totuși, cunoscut. În 1990, Germania a acordat automat cetățenia locuitorilor fostei Republici Democrate Germane. Milioane de oameni au devenit dintr-o dată cetățeni europeni. Fără discuții, fără critici și fără contribuțiile îngrijorate ale dlui Swoboda. La fel de utilă ar fi o dare de seamă pe tema schimburilor de cetățenie între germani și austriaci. Dl. Swoboda e cetățean austriac și ar putea, desigur, obține datele necesare.
Ce l-a pus, totuși, în mișcare pe Hannes Swoboda? Nimic gratuit. Dacă și-ar fi ascultat propria logică, dl. Swoboda s-ar fi abținut. Domnia sa a declarat, în aceași conferință de presă, că acordarea cetățeniei „ar trebui să fie mereu o decizie bazată pe o legătură strînsă între noul cetățean și țara membră (a Uniunii Europene)”. Dacă e de acord cu propriile declarații, dl. Swoboda ar trebui să ne spună mai departe de ce anume relația moldovenilor cu românii nu e strînsă, ci superficială sau chiar neglijabilă.
Pe de altă parte, dl. Swoboda se declară un entuziast, al acordării de cetățenie europeană dar asta doar cînd e vorba „despre o investiție financiară, sau poate despre un jucător de fotbal foarte bun, sau despre un profesor universitar”. Numai moldoveni să nu fie. Liderul socialist vrea criterii unice de cetățenie pe toată Europa dar, ca orice bun socialist, vrea așa ceva doar pentru că trebuie să își ajute frații politici comuniști din Moldova și să lovească în politicienii de dreapta. Pledoaria ilogică și golită de bun simț a liderului socialist își plasează autorul în campanie electorală. Și printre marii furnizori de prejudecăți despre România, Moldova și Europa de Est.
Pînă la urmă, efectul cel mai urît al spuselor lui Swoboda nu e minciuna pro-comunistă, ci impresia consolidată după care în Est se întîmplă, pînă la urmă, numai lucruri murdare. Publicul occidental larg e invitat de Swoboda să înțeleagă că românii și moldovenii au mai pus la punct o coțcărie. E nedrept. Hannes Swoboda și colegii lui de politică au un palmares infinit mai bogat.