În împrejurări deosebite, reacţiile emoţionale sunt de înţeles. Dar dacă vrem să rămânem în limitele decenţei şi ale raţiunii, atunci nu putem accepta isteria şi exhibiţionismul. Spectacolul oferit de social-democraţi după condamnarea fostului prim-ministru Adrian Năstase la patru ani de închisoare pentru luare de mită este unul lamentabil. Sentinţa era previzibilă: martorii îşi menţinuseră depoziţiile, probele erau incontestabile. Nu întâmplător, aşadar, în chiar dimineaţa procesului, premierul Victor Ponta lansa un furibund atac la adresa preşedintelui Băsescu şi lăsa totodată să se înţeleagă că trebuie demolată ultima redută a aşa-numitului „regim Băsescu” şi anume justiţia. Seara, acelaşi Victor Ponta era şi mai tranşant: Adrian Năstase, a spus el, este victima unui „proces politic”, victima răzbunării lui Băsescu. Tema a fost reluată, pe diferite tonuri, de toţi liderii social-democraţi care s-au perindat prin studiourile de televiziune. Nu altceva a afirmat Adrian Năstase însuşi care, în prima zi de închisoare, a găsit posibilitatea să se exprime pe blogul personal: e o „răzbunare murdară”, a scris fostul prim-ministru, adăugând că partidul social-democrat ar fi trebuit să fie vigilent şi să pună ordine „la vârful justiţiei”.
Vedem, prin urmare, cum o sentinţă dată în unanimitate de completul de cinci judecători de la Înalta Curte de Justiţie este contestată nu doar de către cel condamnat, ceea ce – omeneşte – este de înţeles, ci de chiar şeful guvernului. Se repetă povestea de la prima condamnare, din 2012, a lui Năstase, dar parcă acum toată această mascaradă pare şi mai penibilă. Câţi mai cred oare în propaganda cu Băsescu – „dictatorul paranoic”? Să-şi fi pierdut românii simţul ridicolului în aşa măsură încât să accepte fără să râdă o formulă precum „ultima zbatere a dictatorului”, care a apărut drept titlu al unei emisiuni de televiziune? Să fie societatea civilă incapabilă să răspundă acestei virulente campanii de decredibilizare a justiţiei?
Condamnarea lui Năstase a fost de fapt un prilej oportun pentru PSD de a intra în anul electoral 2014. Discursul liderilor partidului, al lui Victor Ponta în primul rând, s-a radicalizat şi devine tot mai ameninţător la adresa adversarilor politici. Acestora prim-ministrul le lipeşte etichete de genul legionari, fascişti, nazişti, cozi de topor. E un vocabular ce ţine de o epocă pe care o consideram dispărută şi de care ne amintim cu crispare.
