Născută la 3 noiembrie 1984, la Soroca. Absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea de Stat din Moldova. Primii ani după facultate munceşte în domeniul relaţiilor publice, care o propulsează în 2009 din sectorul privat în cel public, fiind parte a echipei de comunicare a Ministerului Justiţiei, apoi Ministerul Economiei. Din toamna lui 2011 este moderatoarea emisiunii „Tema Săptămânii”, postul TV 2 PLUS.
Luni
M-am bucurat atunci când am fost invitată să scriu un jurnal săptămânal pentru săptămâna 4-8 noiembrie. Mă leagă multe amintiri (chiar dacă unele din ele mai triste)de această perioadă.
Dimineaţa ne-am trezit târziu. Scriu „ne-am” pentru că am casa plină de oaspeţi, iar luni e ziua mea de odihnă. Ieri, după ani de zile, la Chişinău a ajuns un om drag sufetului şi inimii mele - un prieten de copilărie şi vecin din Soroca, care a plecat din Moldova acum 13 ani. S-a mutat cu întreaga familie în Ucraina. A venit însoţit de cel mai bun prieten să-i arate ţara şi oraşul unde s-a născut. Eu voiam să le arăt azi ceva deosebit, ceva despre care să povestească. Aşa că, după un ceai şi un mic dejun am urcat în maşină, iar destinaţia pe care am ales-o a fost Orheiul Vechi.
N-am dat greş. Oapeţii mei au rămas cu gura căscată de ceea ce au văzut. Am urcat cu ei spre biserică şi am tot mers aşa până aproape de locul unde se vede acel amfiteatru ce găzduieşte Festivalul Gustar. Priveliştea au descris-o ca fiind fantastică: peisajul, liniştea, frânturile mele de poveşti despre Orheiul Vechi, pensiunea unde am luat masa, casele din Butuceni, strada neasfaltată, limita de viteză de 10 km, copii care ne invitau la excursie… În drum spre Chişinău am notat într-un caiet un gând al unuia dintre oaspeţi: “Moldova este ţara drumurilor bune, a merelor şi a vinului”. Da, da! A drumurilor bune! Ei au mers pe traseul Soroca-Chişinău, unde drumul, spun ei, că e bun, deşi mai sunt acele porţiuni în costrucţie. M-au pus pe gânduri concluziile lor. Se pare că noi pe-aici uităm să vedem schimbările din jur.
Am ajuns la Chişinău şi pentru că mai aveau câteva ore până să pornească înapoi spre Soroca, le-am arătat centrul oraşului. O excursie cu transportul public (pentru a simţi mai bine viaţa oamenilor simpli din capitala Moldovei), apoi pe jos: catedrala, Arca de Triumf, Guvernul şi Piaţa Marii Adunări Naţionale (povestesc despre cele 100 000 de oameni care au fost ieri acolo şi mă gândesc că azi nu am reuşit să aprind televizorul şi să văd reacţiile de după acest eveniment), monumentul lui Ştefan cel Mare (au vrut să-l vadă, căci e desenat pe bancnotele noastre), parcul în care deja ard felinarele, statuia lui Puşkin (se miră ce caută el aici printre busturile de pe Aleea Clasicilor), strada 31 august, strada Puşkin, bulevardul Ştefan cel Mare, primăria, Sala cu orgă, teatrul Mihai Eminescu, o cafenea cu un desert şi un ceai. Concluzia oaspeţilor: chiar dacă nu te surprinde prin grandoare, totuşi, centrul Chişinăului e un spaţiu unde vrei să te întorci. M-au rugat să adaug în caiet că „Moldova e ţara platinilor bătrâni şi înalţi din capitală”. Petrec oaspeţii seara târziu.
NU AM REUŞIT SĂ CITESC MINIC DESPRE EVENIMENTUL DE IERI. MÂINE AM DE RECUPERAT.
Marţi
Beau ceaiul de dimineaţă şi parcă simt cum se cuibăresc amintirile în suflet. Nici acum nu înţeleg de unde am găsit atunci putere să rezist. În 2010, mama a fost operată pe 3 noiembrie, iar peste două zile, dimineaţa pe la 7, m-a sunat sora şi plângând m-a anunţat că a murit tata. Bine că azi începe o nouă săptămână de muncă şi nu am timp să mă gândesc mult la tema „moartea este un fenoment simplu în natură, doar oamenii îl fac înspăimântător”.
Urc în 129. Am în geantă ediţia septembrie-octombrie FP şi timp să citesc. Ajung la serviciu şi deschid pe mail-ul. Răspund la scrisori. Recuperez tema „mitingul din 3 noiembrie”. Multe ştiri. Multe opinii. Încă nu sunt sigură dacă am înţeles bine ce s-a întâmplat duminică la Chişinău. Un lucru e cert - a fost tare multă lume. Aleg sincroanele pentru emisiune. Scriu textele. Totuşi scepticul din mine, chiar dacă a primit o lovitură sub centură, căci nu credeam să vină atâţia oameni la Chişinău, vrea mai mult de la guvernare, mai mult decât un miting (aici ar trebui să-mi amintesc că oaspeţii mei de ieri au spus că avem drumuri bune...).
Pe la 12.30, Ana-Maria e pe skype. Cum poate fi pe net la ora asta? Ea trebuie să fie la şcoală. Îi scriu. Îmi spune că a descoperit în sala de informatică de la şcoală WI-FI fără parolă. Râd de ea şi ea de mine, căci mă port nu ca o soră, dar de parcă aş fi mama. M-a sunat mama.
Pentru seară planificasem să merg pe undeva cu o colegă de la ştiri şi, până se eliberează, ies să-i dau un CD unui prieten. Un ceai şi discuţii din nou despre mitingul de duminică. Pe la 20.00 se eliberează Diana de la ştiri. E obosită, adevărul că şi eu tot, aşa că am decis să mergem pe-acasă. Ieşim altă dată. Acasă din nou ceai. Mă uit prin telefon şi găsesc imagini video de duminică seara de la salsa. Au fost filmate invers şi ar trebui să-mi întreb mâine colegii cum să le întorc. Îmi plac. Păcat că îmi tot găsesc scuze şi nu merg să fac ore de salsa.
GATA. REVISTA ÎN FAŢĂ ŞI LA CITIT.
Miercuri
Azi a fost o zi mai uşoară, chiar dacă am reuşit să fac multe. Ieri până a adormi mi-a venit o idee legată de emisiunea de sâmbătă. Îmi doresc o discuţie despre reforma sistemului de pensii. Ministerul muncii tocmai a anunţat dezbateri publice pe această reformă. Mă gândesc dacă sunt pregătiţi guvernanţii s-o facă acum. Totuşi, 2014 e an electoral, iar aceasta este o reformă nu tocmai populară. Poate reuşim s-o aducem în studio pe doamna Buliga. Am discutat cu producătoarea şi ea avea aceiaşi idee - s-o invităm pe doamna Buliga!!! Bingo! Deşi trebuie să fac o documentare minuţioasă a temei.
Am privit sondajul Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova. Rezultatele nu mi se par catastrofale. Unicul lucru pe care nu-l înşeleg de ce tot insista domnul de la Asociaţie pe faptul că îşi doresc oamenii „o forţă nouă”. De unde în Moldova să iei o nouă forţă?!
La amiază am ieşit să iau masa în parc cu o prietenă. Am vorbit despre sănătate. În scurt timp ea urmează să treacă printro intervenţie chirurgicală. Ajungem ambele la concluzia că nu-i nimic mai important în viaţa asta ca sănătatea.
Seara m-a bucurat un SMS. Un prieten din România a ajuns la Chişinău după o perioadă mai lungă de absenţă. Mâine mergem la un ceai şi povestim ce s-a mai schimbat pe la noi şi pe la ei.
Joi
De dimineaţă m-a anunţat producătoarea că doamna Buliga are o deplasare şi avionul ei aterizează la 16.40 în Chişinău. Încercarea de a aduce un alt reprezentant al ministerului eşuiază, aceştia fiind implicaţi în alte activităţi. Să porneşti o dezbatere pe „sistemul de pensii” fără cei de la ministerul Muncii nu-şi are rostul, oricum, ministerul e cel care schiţează tabloul acestui nou sistem. Aşa că, renunţăm şi revenim la acest subiect altă dată. Am decis să dezvoltăm pentru sâmbătă tema „testarea integrităţii” funcţioanrilor publici. O idee nouă a ministerului Justiţiei.
Emisiunea de azi de după jurnal a fost despre „7 noiembrie”. Paradoxal - 39% vor să voteze partidul comuniştilor (cifrele sondajului de miercuri), dar, pentru a serba revoluţia din octombrie 1917 la monumentul lui Lenin a venit puţină lume. Am găsit câteva imagini plasate pe youtube de către Sorin Bucătaru, de la evenimentele din 7 noiembrie 1989, care au fost filmate de regretatul Victor Bucătaru. Impresionante imagini. Nu le-am mai văzut până azi.
La masă un articol despre geoinginerie îmi captează atenţia. În aprilie 2014, după zeci de ani în care a tot amânat folosirea geoingineriei ca răspuns la chimbările climatice, Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei (IPCC) de pe lângă ONU, va analiza opţiunile acesteia. E pentru prima dată când structura ONU ia în considerare măsuri invazive pentru oprirea modificărilor climatice. Ăsta-i scenariu de SF.
Întâlnirea din această seară cu prietenul meu din România s-a amânat pentru o dată nedeterminată. Sper că revine curând la Chişinău.
Vineri
Azi e o zi specială. Nepoţelul meu Dragoş-Dumitru a împlinit 2 ani! Flăcău! Păcat că nu am ajuns la Soroca să văd cum suflă în lumânările de pe tortă.
Prima parte a zilei am petrecut-o în organizarea emisiunii de mâine. Azi a fost mai uşor decât vinerea trecută. La 13.00 răsuflu liber. Nicolae Eşanu, vicemunistrul Justiţiei, Cristina Ţărnă, experta anticorupţie şi Cornelia Cozonac vin mâine să discutăm despre noua iniţiativă a Guvernului - „testarea integrităţii” funcţioanrilor publici.
La amiază am mers la gară să trimit cadou nepotului. Revenită la muncă, mi-am continuat documentarea pentru emisiunea de sâmbătă. Invidiez oamenii care au sâmbăta zi de odihnă, dar, cred că şi ei mă invidiază pentru ziua mea liberă de luni. Gata. Păcat că nu săptămâna de muncă, ci doar jurnalul săptămânal pentru Europa Liberă.
