Dacă e să dăm crezare aparenţelor, aici, în spaţiul tranziţiei interminabile, lupta cu corupţia nu conteneşte nici o clipă. De la 1991 încoace nu se mai termină arestările unor cinovnici, vameşi, poliţişti şi jurişti. Arestări zgomotoase, arestări mediatizate cu surle şi trîmbiţe, peste care însă repede se aşterne praful uitării. Caravana arestărilor şi acuzaţiilor e veşnică, pe cînd oameni băgaţi în puşcărie pentru corupţie nu prea există.
Deunăzi Procuratura Antucorupţie a pus sub învinuire 28 de vameşi şi poliţişti de frontieră pentru corupere pasivă. Evenimentul a fost bine mediatizat iar mai mulţi analişti sfătoşi l-au luat în discuţie. Tot deunăzi au fost arestaţi un judecător şi un avocat care, fireşte, se prespune că sunt corupţi.
Cîţiva vecini m-au rugat să le zic părerea mea despre recentele arestări pe care le comentează acum toată lumea.
„Eşti ziarist, Iulian. Ce crezi despre arestarea vameşilor?”
Le spun acum acestor vecini, ca de altfel şi vouă, stimaţi ascultători, că nu cred absolut nimic despre ultimele arestări. După ce am tot văzut, de-a lungul anilor, zeci şi sute de asemenea arestări, care roade n-au adus, am început să mă uit la evenimentele cu pricina ca la nişte spectacole făcute pentru nătăfleţi. Toate arestările astea dau impresia că sunt un soi de cacealma.
Mărturisesc că ele nu mă mai interesează şi nu mai vreau să-mi pierd timpul preţios, gîndindu-mă la dedesubturile lor de-a drepul confuze. De ce trebuie eu să mă frămînt din cauza unor arestări care nu se soldează cu băgarea cuiva în puşcărie?
De ce ar trebui eu să fiu mai agitat decît presupuşii vinovaţi care ulterior nu mai păţesc nimic?
Prin urmare, părerea mea este că toate arestările astea zgomotoase, fără rezultate palpabile, sunt de fapt nişte pseudoevenimente. Adevăratul eveniment se va produce doar atunci cînd un cinovnic sau un judecător va fi băgat în puşcărie. Şi numai atunci va merita să mă agit şi să mă întreb dacă nu cumva el a fost pedepsit pe nedrept.
