Multe bazaconii am văzut aici în anii tranziţiei, stimaţi ascultători. Dar o întîmplare recentă mi s-a părut de-a dreptul insolită.
Vasăzică, merg eu într-o dimineaţă pe bulevardul Ştefan cel Mare din capitală. La un moment dat, se apropie de mine un individ în floarea vîrstei, îmbrăcat la patru ace, cu pantofi lucioşi, cu o borsetă de piele scumpă în mînă. Un adevărat dandy! Şi acest om îmi spune: „Dle, aş vrea să discut ceva cu dvoastră un minut…”
„Ziceţi, vă ascult…”
Individul cu borsetă de piele scumpă se codi preţ de cîteva clipe. Apoi, pironindu-mă cu privirea, mi-a spus: „Nu aveţi cumva vreo 10 lei să mănînc şi eu un borş?”
Mărturisesc, stimaţi ascultători, că am rămas tablou. Am văzut suficienţi cerşetori în viaţa mea, dar unul la fel de dichisit nu mai văzusem. Omul era îmbrăcat după ultima modă. Haina lui de piele era mult mai scumpă decît scurta mea modestă şi veche.
„Dar… văd că sunteţi spilcuit…” am îngăimat, plin de nedumerire.
„Nu contează, dle. Eu vă rog foarte mult să-mi daţi 10 lei pentru un borş!” a repetat omul cu borsetă scumpă şi s-a holbat la mine.
Am ezitat cîteva clipe, apoi am plecat în grabă mare, lăsîndu-l pe omul îmbrăcat la patru ace să-şi caute bani de borş în altă parte.
Totuşi, nu m-am simţit în apele mele în cursul acelei zile. Ba îmi ziceam că am procedat corect, ba eram încolţit de un soi de regret. Pe de o parte, mă irita tupeul omului cu borsetă, îmi spuneam că un cerşetor bine îmbrăcat nu poate fi decît un escroc, iar pe de altă parte, mi se furişa în suflet gîndul că acel om era într-o mare dificultate, iar eu nu l-am ajutat. Dar voi, stimaţi ascultători, i-aţi fi dat 10 lei pentru un borş unui individ îmbrăcat la patru ace?
