Christine Lagarde, directoarea Fondului Monetar Internațional (FMI), nu se aștepta probabil ca una din sugestiile făcute de ea guvernului de la Madrid în vedera reducerii deficitului bugetar să producă un asemenea scandal in Spania.
FMI, prin persoana directoarei Christine Lagarde, a propus ca Spania sa reducă salariile cu 10%... Ceea ce, din perspectiva doctrinei disciplinei bugetare europene actuale, care nu ține seama de particularitățile locale ale țărilor în dificultate putea părea doar o măsură de rutină, se dovedește o propunere total neavenită în cazul Spaniei, unde salariile sint mici în comparație cu multe alte țări ale Europei occidentale, ba chiar ceva mai mici și decât în Grecia.
In practică, diferențele intre salariul minim garantat de lege merg in Europa de la 1 la 10 !...
Cel mai ridicat salariu minim garantat prin lege se întîlnește în Luxembourg - 1872 de euro pe lună, urmat de Belgia cu 1500.
Urmează, cu salarii minime intre 1400-1500, Olanda, Irlanda si Franța, iar imediat după aceea Anglia cu 1200.
Majoritatea țărilor vin apoi mult mai jos: Slovenia cu 784, ceva mai mult decat Grecia, Malta, Spania și Portugalia, care se situează jos, la scară occidentală, cu 566 euro pe lună.
Si mai jos vin TOATE țările foste comuniste din UE (cu excepția Sloveniei), unde salariul minim garantat este sub 400 euro. In coada listei se plasează România cu 179 si Bulgaria cu 159 de euro pe lună.
In sfârșit, in șase țări, toate occidentale, nu exista salariu minim - țările scandinave: Suedia, Finlanda, Danemarca, apoi Germania, Austria și Italia. In acestea șase, așadar, unde legea nu garantează un venit minim, nimic nu se opune ca veniturile să fie doar de câteva sute de euro pe lună, ca în orice țară a Europei de est.
Este ceea ce se și întâmplă de altfel în industria germană a cărnii, de pildă, unde munca este extrem de prost plătită, la limita exploatării, și unde condițiile de lucru foarte dure au fost denunțate în reptate rânduri de vecinii Germaniei.
Sigur, trebuie ținut seama și de costul vieții, nu doar de venitul minim garantat. Astfel, cei 1800 de euro garantați în Luxembourg, sau cei 1500 în Belgia reprezintă un salariu brut, deși trebuie spus că la 1500 diferența între brut și net netul e mică, gratie scutirilor fiscale aplicate salariilor mici. In același timp, în aceste țări costul vieții este foarte ridicat, așa încât simpla cifră a salariului garantat poate fi înșelătoare.
Rămâne însă un fapt cert că cei 600 de euro de salariu minim garantat în Spania reprezintă o sumă la limita supraviețuirii și că a propune reducerea ei cu 10% constituie cel puțin o eroare strategică din partea FMI.
----------
În Republica Moldova există un salariu minim garantat de stat, acum de 1400 de lei, dar el este obligatoriu doar în sectorul privat al economiei cu aproximativ 550 de mii de angajaţi. Statul, care are în jur de 200 de mii de angajaţi, numiţi bugetari, îşi permite să le achite acestora salarii mult sub minimul cerut privaţilor, şi 800-900, dar chiar şi câte 600 de lei.
Nu face statul, prin această diferenţă, o nedreptate în raport cu bugetarii, dar şi cu patronii întreprinderilor cu autonomie financiară? Vice-ministrul muncii şi protecţiei sociale, Sergiu Sainciuc, crede că nu este vorba despre o nedreptate, ci despre o încercare a statutului, aflat în dificultate, de a-i obliga măcar pe angajatorii privaţi, care, e ştiut, au potenţial financiar mai mare, să le achite angajaţilor salarii mai mari decât el însuşi îşi poate permite.
„Pur şi simplu în sectorul public noi plătim atât cât îşi poate permite statul. Pe când în sectorul real, noi stimulăm patronii să plătească mai mult. S-a făcut special acest lucru, pentru a-i obliga pe patroni să plătească mai mult oficial. Pentru că este foarte frecventă practica salariului la plic.”
Această viziune nu este împărtăşită pe deplin de patroni, dar mai ales de sindicalişti, care insistă de ani de zile pe stabilirea unui minim unic garantat de stat, indiferent dacă e vorba de domeniul public sau cel privat. Şi mai neînţeleasă este diferenţa care există şi acum în Republica Moldova între salariul obligatoriu şi minimul de existenţă ce se ridică cu câteva sute de lei chiar şi deasupra salariului impus privaţilor. Iată ce ne-a spus în acest sens Petru Chiriac, vice-preşedinte al Confederaţiei naţionale a sindicatelor:
„Cu orice ocazie, la toate întrevederile de la guvern - chiar marţi ne vom întâlni cu prim-ministrul - şi iarăşi vom pune problema ce ţine de salariul minim. Vrem să-l aducem la nivelul minimului de existenţă şi să fie unic pe toată ţara. Vrem sau nu, în toate ţările se ia un indice comun. Statul trebuie să-l protejeze pe fiecare cu minimul de existenţă, indiferent că este el profesor, medic, agricultor sau funcţionar public. Această valoare trebuie să corespundă şi constituţiei, şi convenţiilor internaţionale.”
Minimul de existenţă este o sumă a cheltuielilor vitale pentru viaţa omului. În prezent, el este estimat la 1550 de lei. În planurile sindicaliştilor, salariul minim garantat de stat ar trebui să ajungă din urmă acest minim spre finele anului viitor. L-am întrebat pe adjunctul ministrului muncii, Sergiu Sainciuc, cât de realistă este această ţintă:
„Totul este real, dar nu mâine, şi nu poimâine, şi nu al anul. Asta se poate face prin două modalităţi - ori reduci numărul de personal cu 30-40 la sută, şi la cei rămaşi le măreşti salariile, ori trebuie să găseşti venituri suplimentare la buget şi să le direcţionezi în fondul de salarizare”
