Timp de patru ani câteva zeci de Organizaţii ale Societăţii Civile au reuşit să renoveze peste 30 de spaţii publice, inclusiv librării, terenuri de sport, mobilizând astfel peste 4,500 de voluntari să răspundă la nevoile comunităţii din care fac parte. Acţiunea a fost posibilă datorită Agenției SUA pentru Dezvoltare Internaţională iar mai multe detalii aflăm de la Roxana Teodorcic, directoare adjunctă de Program în cadrul organizaţiei FHI 360, care şi-a propus să Consolideze Societatea Civilă din Moldova.
Europa Liberă: Întâi de toate, vă rog să ne oferiţi detalii despre Programul de Consolidare a Societăţii Civile în Republica Moldova. Mai uzual vorbind, ce v-aţi propus prin acest program?
Roxana Teodorcic: „Programul „Consolidarea societăţii civile în Republica Moldova” a fost un program de patru ani care a fost susţinut de Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi prin intermediul acestuia noi ne-am propus să îmbunătăţim capacitatea financiară şi de management a ONG-urilor. Căci, în ultimii ani, ONG-urile au investit mai mult în instruiri, în a susţine diverse cauze nobile, însă nu în dezvoltarea anumitor regulamente interne, ca acestea să devină mai viabile financiar. Şi, o altă componentă a fost, de fapt, ca să dezvoltăm capacităţile ONG-urilor pentru ca acestea să implice cât mai mult cetăţenii în diverse probleme şi în găsirea anumitor soluţii, fie locale, naţionale sau regionale.”
Europa Liberă: Şi cât de deschise, de receptive au fost organizaţiile în a se lăsa consolidate?
Roxana Teodorcic: „La început a fost provocator chiar şi pentru noi pentru că ne-am propus, totuşi, un scop mare pentru că unele ONG-uri erau reticente faţă de posibilitatea de a-şi dezvolta politicile interne pentru că aceasta însemna ca să-şi revizuiască toate documentele organizaţionale – statutul organizaţional, politica de contabilitate, politica de management. Însă, de fapt, pe parcurs acestea şi-au dat seama că este foarte important, mai ales dacă doresc să atragă cât mai mulţi cetăţeni, să devină transparente şi spre final de proiect de patru ani cred că scopul nostru, de fapt, a fost atins şi noi acum putem să vorbim atât despre rezultate cantitative cât şi calitative.”
Europa Liberă: Din rezultatele prezentate la totalizarea acestui program am înţeles că au fost mobilizaţi peste 4500 voluntari ca să răspundă nevoilor comunităţilor din care fac parte. Pentru că deseori la oraş nevoile sunt altele decât în localităţile rurale, aţi putea să ne spuneţi care sunt nevoile comunităţilor care se află, de exemplu, la 50, 100 km de capitală şi unde a fost nevoie să se implice voluntari, organizaţii ale societăţii civile?
Roxana Teodorcic: „De exemplu, noi am lucrat cu un ONG care se numeşte „Certitudine”, din oraşul Bălţi şi acest ONG a identificat faptul că în diferite comunităţi din regiunea Bălţi, tinerii au puţine posibilităţi de implicare sau de activitate. Şi astfel ei au lucrat cu un grup de peste 100 de tineri, care au identificat ce probleme comunitare sunt şi s-au implicat în rezolvarea acestor probleme. Sunt diverse probleme.
În această regiune, ONG-ul respectiv a identificat problema tinerilor, că tinerii nu sunt implicaţi în activităţi şi nu există oportunităţi pentru aceştia. În partea de Sud, noi am lucrat cu un alt ONG care a implicat vârstnicii în oferirea de voluntariat, în oferirea de ajutor altor vârstnici nevoiaşi.
În partea de Sud a Republicii Moldova am lucrat cu Contact-Cahul, care şi-a dat seama că regiune respectivă este slab dezvoltată şi este necesar ca să implice cetăţenii pentru a dezvolta partea de Sud şi anume pentru a atrage diverşi turişti. În principiu, în Republica Moldova, ONG-urile depistează diverse probleme şi în dependenţă de statutul organizaţiei, încearcă să-şi orienteze activităţile şi să implice cetăţenii în dependenţă de problemele sau cauzele cu care se confruntă comunităţile.”
Europa Liberă: Aţi menţionat un program în Sudul republicii, să înţeleg că aţi reuşit să mobilizaţi şi voluntari trecuţi de vârsta tinereţii? Pentru că există, poate eronat, o percepţie că voluntariatul este doar pentru tineri.
Roxana Teodorcic: „Da, pentru că pe de o parte există această percepţie, fiindcă totuşi noi ne-am obişnuit mai mult să vorbim despre voluntariatul pentru tineri, însă am reuşit în partea de Nord a Republicii Moldova să lucrăm cu un grup de 20 de voluntari vârstnici, ceea ce înseamnă voluntari trecuţi de 60-70 de ani. Astfel a fost pentru noi un alt exemplu că este posibil să implici orice voluntar la orice vârstă.”
Europa Liberă: Dar cum se face că a trebuit ca cineva din afară să vină şi să mobilizeze oamenii dintr-o comunitate să renoveze librăria sau terenul de sport, care ar trebui să fie un lucru de la sine venit?
Roxana Teodorcic: „Cred că noi totuşi mai avem această percepţie că, de fapt, statul ar trebui să investească, sau autorităţile publice centrale sau locale trebuie să investească în dezvoltarea comunităţii. Şi cetăţenii noştri aşteaptă ca anume aceştia să răspundă la nevoile lor. Din acest motiv, acum câţiva ani, ei erau mai reticenţi, nu prea doreau să se implice, însă lucrurile, de fapt, se schimbă. Tot timpul a fost necesar să existe un motor care să unească aceşti cetăţeni, care să dea un impuls, iar mai departe ei să continue fie să renoveze anumite spaţii publice sau librării, de exemplu.”
Europa Liberă: Şi unde se află acest „motor”, acest generator de impulsuri?
Roxana Teodorcic: „De regulă, acest generator sunt ONG-urile. ONG-urile, dar evident, pentru că în Republica Moldova ONG-urile în mare parte sunt dependente de donatori. Dacă noi vorbim că 85% din bugetele ONG-urilor vin din partea donatorilor fie naţionali, fie ei internaţionali. Şi există pe de o parte şi dorinţa aceasta a ONG-urilor de a face anumite schimbări, de a susţine anumite idei-cauze, dar deseori ei se confruntă cu problema că nu au resurse financiare şi atunci vin în ajutor donatorii care susţin ideile respective.”
Europa Liberă: Deci este greu să vorbim despre o autonomie de funcţionare a ONG-urilor atâta timp cât accesul la nişte fonduri din afară ar fi limitat?
Roxana Teodorcic: „Exact. Şi noi deocamdată nu avem un sistem foarte bine pus la punct care să stimuleze autorităţile publice locale şi naţionale să susţină activităţile ONG-urilor sau a unui grup de iniţiativă care pur şi simplu s-a întâlnit o dată în an şi doreşte să facă o schimbare în comunitatea lor.”
Europa Liberă: Şi spre final: au fost şi învăţăminte pe care le-aţi tras de pe urma acestui program?
Roxana Teodorcic: „Da, pentru că noi la acest eveniment care a fost ieri am discutat nu doar despre realizări, dar şi despre provocări şi lecţii învăţate şi despre ce putem face mai departe. Credem că în primul şi în primul rând trebuie să lucrăm cu ONG-urile, ca acestea să fie mai puţin dependente de donatori. Şi din acest motiv este necesar ca să investim în continuare mult în dezvoltarea organizaţiilor, în dezvoltarea lor internă, în dezvoltarea angajaţilor şi a altor politici care sunt în interiorul organizaţiilor. Şi ca ONG-urile să fie cât mai transparente faţă de cetăţeni.”
