De la ce vârstă tinerii ar putea lua decizii legale?

Vârsta de la care adolescenţii au dreptul să ia decizii recunoscute drept perfect legale, dar şi vârsta de la care intervine răspunderea pentru acţiunile lor continuă să fie discutată în contradictoriu de diverse categorii de experţi şi factori decizionali. Funcţie de domeniul de aplicare al baremului de vârstă. Şi cum maturitatea biologică depăşeşte vădit pragul după care vine şi răspunderea civilă, experţii caută soluţii. Iată un exemplu de defazare contraproductivă: medicii semnalează creşterea continuă a numărului de cazuri de HIV/SIDA în mediul adolescenţilor, ei însă fiind limitaţi în dreptul de a recurge la testări medicale fără acordul părinţilor ori al unui tutore legal, consimţământ obligatoriu până la vârsta de 18 ani.


Directorul adjunct al Centrului de Sănătate Publică, Ştefan Gheorghiţă, spune că adolescenţii trebuie să aibă dreptul de a decide în privinţa sănătăţii lor de la o vârstă mai fragedă, aşa cum este în multe ţări din Europa şi Occident. Oficialul este de părere că trebuie unificate prevederile mai multor legi, astfel încât dreptul de a lua decizii, dar şi răspunderea să fie stabilite de la vârsta de 14 ani:

„Am făcut o analiză a cadrului legislativ din R. Moldova privind accesul adolescenţilor la consiliere şi testare voluntară şi am identificat mai multe obstacole, care trebuiesc înlăturate, deoarece legislaţia noastră permite testarea voluntară abia de la 18 ani fără acordul părinţilor, însă la noi sunt înregistrate tot mai multe cazuri de infecții cu HIV la persoane de până la 18 ani. Primul document care, la părerea noastră, necesită modificare, este Codul Civil, care trebuie modificat astfel încât adolescenţii să poată accesa liber, fără includerea reprezentanţilor legali, serviciile medicale de la 14 ani. Al doilea obstacol este legea privind drepturile pacienţilor, care, la fel, stipulează că adolescenţii au dreptul la asistenţă medicală cu acordul părinților şi al treilea - legea cu privire la profilaxia HIV/SIDA, articolul 13. Este şi al patrulea - legea sănătăţii, dar acolo e mai puţin”.

Ministerul Sănătăţii asistat de experţi ai Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare a iniţiat deja unificarea legislaţiei în ce priveşte dreptul la consimțământ informat privind sănătatea minorilor. Documentul ar urma să fie propus Guvernului spre aprobare până la sfârşitul anului curent. Expertul PNUD Arcadie Astrahan, care este şi membru al grupului de lucru, spune că noile reglementări sunt menite nu numai să asigure standardele internaţionale în domeniu, dar şi să ofere, în măsura posibilităţilor, un tratament juridic mai favorabil copilului în diferite domenii:

„Orice drept este pentru a proteja demnitatea sau un drept al persoanei. Care este riscul când o persoana ia o decizie? Mai ales când este vorba de o testare. În multe ţări limita aceasta este foarte joasă. În Slovenia, de exemplu, copiii iau decizii la vârste foarte fragede, 6 ani, de exemplu. Şi decizia de a da consimţământul pentru o testare este exact un aşa fel de decizii care nu implică consecinţe majore. Legea 411 privind Ocrotirea Sănătăţii urmează a fi modificată anul acesta şi, probabil, modificări esenţiale va suporta şi Legea privind drepturile pacientului, unde exact pentru aşa tip de decizii pragul consimţământului va fi scăzut”.

Expertul susţine că odată cu modificarea legislaţiei privind vârsta de la care copiii au dreptul să ia decizii privind sănătatea lor, ar trebui să urmeze unificarea legislaţiei în materie de drept civil privind vârsta la care minorii intră în capacitate deplină de exerciţiu, aceasta urmând a fi micşorată de la 18 la 14 ani:

„Dreptul la consimţământ informat este primit ca dreptul la exercitare, dacă eu am 14 ani, eu am dreptul să iau cu acordul reprezentantului legal anumite decizii, dacă am 18 ani, deja am tot dreptul independent sa iau decizii legale. Cum pot eu, în practică să mă folosesc de dreptul de consimţământ fără ca să-l exercit? Nu-l pot folosi dacă nu-l exercit tot eu singur. Deci, despărţirea asta în sistemele de drept civil continental, cum este Moldova, Româna, Spania, este o ficţiune, dar ne ajută tratatele internaţionale, Convenţia privind drepturile copilului care prevăd că copilul are tot suportul să-şi exercite singur dreptul lui legal....”.

Legislaţia Republicii Moldova prevede dreptul copiilor cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani şi 14-16 ani de a încheia anumite acte juridice fără participarea reprezentanţilor legali. Chiar şi copiii abia concepuţi beneficiază de drepturi, cum ar fi, de exemplu, dreptul la moştenire. Conform legii, copiii, începând cu vârsta de 14 ani, pot să se adreseze direct instituţiilor de stat în cazul în care le sunt încălcate anumite drepturi şi pot să depună plângeri direct în instanţa de judecată. Legislaţia garantează minorilor dreptul la muncă şi la administrarea banilor de la 14 ani. Totuşi, responsabilităţile adolescenţilor pentru anumite fapte săvârşite, ca şi răspunderea penală, survin ceva mai târziu - la vârsta de 16 ani. Tinerii obţin însă capacitatea deplină de exercitare a drepturilor abia la vârsta de 18 ani.

În ultimii ani au existat mai multe iniţiative cu privire la scăderea baremului de vârstă atât pentru răspunderea penală, cât şi pentru exercitarea mai multor drepturi, cum ar fi cel de a vota şi de a fi ales. Ultima iniţiativă, catalogată drept una politică, nu a ajuns nici măcar să fie dezbătută. Între timp, avocaţii parlamentari au reuşit să promoveze un set de amendamente la legislaţie care face posibil ca minorii admişi la studii peste hotare să poată pleca din ţară, fără acordul certificat notarial al părinţilor.