Ministrul apărării Vitalie Marinuță a îndemnat presa și politicienii să nu mai agite spiritele cu pericolul vreunei confruntări militare cu transnistrenii. Într-o declarație de presă emisă joi Marinuță s-a plâns că o afirmație anterioară de-a lui privind starea generală de pregătire a armatei moldovenești a fost răstălmăcită ca o declarație războinică. Ministrul apărării a spus că un conflict militar pe Nistru nu este câtuși de puțin probabil și că Moldova continuă să promoveze negocierile drept singura cale de reîntregire a țării. Declarația a venit după ce deputați din mai multe partide au cerut astăzi în parlament demisia lui Marinuță pentru presupusele sale declarații războinice. Ce crede despre aceste schimburi de replici Victor Osipov, fostul vicepremier pentru reintegrare.
Europa Liberă: În calitate de fost vicepremier pentru reintegrare, să vă întreb ce credeţi dumneavoastră despre aceste tensiuni care au apărut între Chişinău şi Tiraspol? Pot ele să împiedice şi mai mult identificarea unei soluţii durabile pentru conflictul transnistrean? De fapt, de ce au apărut acuma?
Victor Osipov: „Din perspectiva celui care s-au ocupat de proces, de politicile de reintegrare şi cu aceste negocieri către finele anului 2009 şi începutul anului 2011, deci, nu existau premise pentru înrăutăţirea relaţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol. Nu existau aşteptări ca să se înrăutăţească situaţia în formatul de negocieri sau să existe blocaje în procesul de negocieri. Dimpotrivă, în 2009 am reactivat formatul „5+2”, suspendat începând cu 2006, am iniţiat un regim lunar de consultări şi întâlniri de lucru între reprezentanţii politici de la Chişinău şi Tiraspol, am reactivat grupurile de lucru care lucrau în sectoare pentru a găsi soluţii la problemele concrete ale oamenilor şi ale întreprinderilor economice de pe ambele maluri ale Nistrului. Bine, nu chiar toate s-au reuşit, dar am reuşit să obţinem o anumită cadenţă a întâlnitor şi ne îndreptam către deschiderea negocierilor oficiale, care au fost reluate mai târziu.
Toate semnele acelor procese îmi permit să afirm că evoluţia, în contextul reglementării conflictului transnistrean, în contextul negocierilor, în relaţiile dintre oameni, la diversele niveluri, dintre sectoare, dintre reprezentanţii politici şi chiar dintre conducătorii politici, care au început a se întâlni în acea perioadă şi a comunica, toate aceste evoluţii erau pozitive şi aceasta îmi permite să afirm că tensiunile, care au apărut şi s-au înteţit în ultimul timp, sunt create în mod artificial, împotriva cursului firesc pe care l-au obţinut aceste procese, începând cu anul 2009 şi, mai ales, în 2010.
Deci cineva, în mod sigur, a dorit să blocheze sau să suspendeze tendinţele pozitive, iar aceste tendinţe pozitive eu le consider că sunt fireşti, exprimă nevoia oamenilor, nevoia celor din administraţie, nevoia celor din business, de pe ambele maluri ale Nistrului, pentru că această nevoie a cetăţenilor din regiune, de fapt, se întemeia efortul nostru şi ar trebui în continuare să fie construit procesul de reglementare transnistreană, de refacere a relaţiilor dintre cele două maluri şi, în ultimă instanţă, de soluţionare politică, când ea va fi posibilă.
Sunt tensiuni create artificial, prin gesturi produse în anumite birouri. Nu exclud că există şi idei mai urâte sau mai monstruoase, care se nasc în anumite minţi şi părerea mea este că cetăţeanul simplu, oameni din satele, din oraşele din stânga Nistrului, din dreapta Nistrului din regiunea megieşă, trebuie să vadă clar cine încearcă să le transforme din nou viaţa în una mai complicată şi dacă nu chiar într-o urgie, Doamne fereşte.”
Europa Liberă: Domnule Osipov, dar cine ar fi autorii acestor idei monstruoase, cum le ziceţi dumneavoastră?
Victor Osipov: „S-ar putea ca în anumite capuri, pentru că oriunde, dar în orice societate, în orice echipă există viziuni diferite asupra modului de a soluţiona anumite probleme. Atunci când în 2008 regiunile georgiene, Osetia de Sud şi Abhazia au fost recunoscute în urma regretabilului conflict armat dintre Rusia şi Georgia, la Tiraspol, au existat nemulţumiri că Transnistria nu a reuşit să obţină acelaşi lucru, să fie şi ea recunoscută măcar de Rusia şi alte câteva state.
Zonele geopolitice sunt totuşi diferite şi abordările în capitalele statelor care au tangenţă la aceste probleme, de asemenea, sunt diferite faţă de aceste conflicte. Dar putem admite, mai mult decât atât, în discuţii cu unii oameni chiar constatăm că există o asemenea abordare total deplasată, cum că după precedentul georgian din 2008, cum că recunoaşterea, care este obiectivul unor forţe de la Tiraspol, recunoaşterea independenţei poate fi obţinută pe calea provocării unui conflict armat sau unei reescaladări a conflictului armat, reescaladări armate. Mi-au recunoscut acest lucru oamenii de la Tiraspol. Nu o să le dau numele acum, dar oameni de la Tiraspol, care cunosc destul de bine procesele şi oamenii din administraţia de acolo.”
Europa Liberă: Domnule Osipov, pentru că sunt voci care vorbesc despre faptul că ar exista aceste interese mari geopolitice, care chiar încearcă să promoveze proiectul acesta al refacerii unui spaţiu euroasiatic şi Tiraspolul ar fi şi el în acest joc al Moscovei, dumneavoastră, care cunoaşteţi lucrurile şi din culise, credeţi că acţiunile Tiraspolului sunt făcute la sugestia Moscovei?
Victor Osipov: „Da, există tot felul de curente în acest spaţiu, curente integraţioniste, cu vectori spre Est, cu vectori spre Vest ş.a.m.d. Dar cred, pur şi simplu, că în crize de idei sau în disperare de cauză, s-ar putea întâmpla ca unii ce admit un scenariu foarte dramatic, mizând că el va finaliza cu atingerea obiectivelor pe care le urmăresc, să zicem, cu recunoaşterea independenţei. Mie mi se pare acest fapt o demenţă şi o nebunie.
Oamenii simpli din regiune, care au avut aşteptări pozitive, inclusiv la ultimele alegeri, chiar dacă nerecunoscute din stânga Nistrului, care l-au propulsat în fruntea autorităţilor de la Tiraspol pe Evgheni Şevciuk, el a avut atunci angajamente şi promisiuni faţă de populaţie, care au creat aşteptări pozitive. Probabil, a devenit opţiunea oamenilor de acolo pentru că avea, aducea ideea de modernitate, de schimbare în bine, de soluţii noi la vechile probleme ş.a.m.d.
Deci nu cred că populaţia, oamenii de rând, business-ul, comunităţile locale ş.a.m.d sunt dornice ca cineva să le dea foc pământului de sub picioare, cineva care le-a promis o viaţă mai bună, ca să zic aşa, şi o dezvoltare democratică, mai multă deschidere, le-a promis că vor fi găsite soluţii la problemele lor care îi ţin în izolare, care îi împiedică să-şi dezvolte afacerile, care îi împiedică să circule ş.a.m.d. Să nu uităm că una din primele acţiuni ale lui Evgheni Şevciuk a vizat anume libertatea circulaţiei persoanelor, a fost unul dintre primele lui mesaje care viza, să zicem aşa, relaţia cu Republica Moldova. Ei bine, această ultimă acţiune, promulgarea „legii” cu privire la aşa-numita graniţă a pretinsei republici nistrene este total opusă acelor angajamente.
Eu cred că cei de la Tiraspol ar trebui să fie mai atenţi la ce îşi doresc cetăţenii din regiune şi, eventual, poate chiar la reacţiile acestor cetăţeni, pentru că oamenii nu pot fi minţiţi în felul acesta. Şi dacă acţionează altfel, trebuie să fie conştienţi că greşesc foarte mult.”
Europa Liberă: Ar accepta, s-ar împăca Moscova cu gândul ca Moldova să scape din zona de influenţă a Federaţiei Ruse, în baza eurointegrării?
Victor Osipov: Republica Moldova este un stat suveran şi independent, iar Federaţia Rusă recunoaşte acest fapt atât documentele care stau la baza relaţiilor bilaterale, recunoaşte în contextul instituţiilor multilaterale internaţionale şi în ceea ce priveşte propriu-zis reglementarea transnistreană, de asemenea, Rusia ca şi mediator, alături de ceilalţi mediatori şi observatori ai procesului a reiterat, în câteva rânduri, respectarea principiului şi suveranităţii şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Deci eu nu cred că trebuie să ne punem această întrebare: „Ar accepta Moscova sau Minskul, sau Varşovia, sau Istanbulul, sau altcineva ca Republica Moldova să adopte un curs de dezvoltare a ţării, sau altul”. Este decizia noastră suverană, iar suveranitatea Republicii Moldova este respectată de toţi actorii internaţionali.”
Europa Liberă: Acum, când domnul Şevciuk critică intenţia Chişinăului de a schimba formatul actual al misiunii de menţinere a păcii în Zona de Securitate, cântăreşte ceva?
Victor Osipov: „Niciodată administraţia de la Tiraspol nu a fost de acord cu această poziţie a Chişinăului de a schimba misiunea de pacificare pe una internaţională, cu observatori civili, multinaţională şi sub auspiciile unei organizaţii internaţionale, OSCE sau ONU. Aici poziţiile sunt divergente, deci, nu e o noutate. Este o poziţie împărtăşită anterior de fostul lider transnistrean, Smirnov, şi, în ultima perioadă de timp, de actualul lider. Trebuie să fie continuate eforturile.
Eu văd altceva, că unul dintre argumentele cum că o misiune de pacificare militarizată în Estul Republicii Moldova nu mai este necesară, tocmai pentru că actuala misiune şi-a jucat rolul său, la o anumită etapă, etapă post-conflict, post-conflict armat. Şi nu mai este bine ca oamenii din această regiune, care locuiesc acolo, care se deplasează pe căile de comunicaţie rutieră din regiune, să treacă, în fiecare zi, pe sub ţevile automatelor sau ţevile tunurilor de pe maşinile blindate. Nu mai este normal şi nu mai este necesar. Mai mult decât atât, în anumite situaţii, poate comporta chiar un anumit risc. Vorba aia, când pe perete atârnă o puşcă, ştiţi, ca în Cehov, atunci în actul 1, în actul al 2-lea al piesei această puşcă va trage, din ea va trage cineva.
Acolo unde există arme, există riscuri suplimentare. Şi am avut şi cazul de la Vadul lui Vodă de anul trecut, când un pacificator a împuşcat un cetăţean moldovean, fără ca acest lucru să fie impus de circumstanţele cazului. Deci era suficient să informeze autorităţile legale despre faptul că cineva a încălcat acolo regimul de traversare a punctului şi, eventual, regulile de circulaţie şi aşa mai departe. Era suficient, pentru ca după aceea omul să fie sancţionat în mod constituţional, nu trebuia să fie împuşcat. Şi a fost împuşcat pentru că cineva avea armă acolo şi s-a stresat, într-o situaţie critică, este încă o dovadă. Nu trebuie să ne aşteptăm că Tiraspolul va fi de acord.
Trebuie să continuăm efortul de convingere a partenerilor internaţionali şi de convingere a societăţii, în interiorul Republicii Moldova şi pe un mal, şi pe altul al Nistrului, că, la această etapă, avem nevoie de un alt format al misiunii de menţinere a păcii.”
Europa Liberă: În ce ar consta totuşi o abordare realistă, firească a problemei transnistrene, din moment ce tot mai mulţi experţi susţin că politica paşilor mici, care ar fi fost acceptată şi de către Chişinău, a eşuat?
Victor Osipov: „Sunt mai mulţi experţi care consideră că a eşuat, sunt şi mai mulţi care consideră că nu a eşuat, că este o politică realistă, pragmatică şi care va da rezultate. Politica paşilor mici? Aceasta şi este una din caracteristicile ei, că nu dă rezultat după doi paşi mici. Este o politică pe termen lung, care produce efecte în timp, efecte de substanţă, produce efecte în mentalitate, efecte pozitive, apropierea pas cu pas, care creează condiţii noi pentru discuţiile referitoare la soluţionare, schimbă prisma prin care oamenii văd această problemă, prin care oamenii se văd unul pe altul.
Politica paşilor mici nu este o politică pentru un rezultat imediat. Cei care se aşteaptă la rezultate imediate, în urma politicii paşilor mici, nu sunt experţi, sunt diletanţi. Politica paşilor mici, dimpotrivă, a oferit avantaje unor grupuri mari de cetăţeni din stânga Nistrului, şi din dreapta Nistrului, care interacţionează între ei, a arătat că poate exista o relaxare în această regiune, astfel încât oamenii să se simtă confortabil, mai confortabil decât se simţeau înainte. Şi să-şi poată căuta de viaţa lor, să poată circula, să poată face schimburi economice, să poată investi, inclusiv cei din dreapta Nistrului pe malul stâng şi invers. Şi acest lucru se întâmplă.
Bunăoară, o mare parte din producţia din Transnistria sau din stânga Nistrului este consumată pe malul drept. Acest fapt, de asemenea, este un element care contribuie la menţinerea legăturilor comerciale dintre întreprinderi, dintre beneficiari sau producători de pe cele două maluri ale Nistrului. Ele se datorează politicii paşilor mici, nu se datorează unor soluţii radicale sau globale.
Altceva este că noi nu trebuie să încetăm, să suspendăm procesul de definitivare a Strategiei noastre de reintegrare care, din păcate, încă nu este foarte clară şi ale cărei costuri încă nu sunt foarte clare. Totuşi, dacă ne vom apropia şi sper, cred că ne vom apropia de obiectivul de reintegrare teritorială a Republicii Moldova, trebuie să înţelegem că el va comporta inclusiv costuri şi va fi unul foarte complex care va viza toate structurile. De aceea noi aici mai avem mult de lucru.”
Europa Liberă: Câtă dreptate au localnicii de acolo, când spun că prin Transnistria spală bani atât reprezentanţii Chişinăului, Tiraspolului, Kievului şi Moscovei?
Victor Osipov: „Au dreptate. Dar aceasta este o percepţie a mea, personală. Însă nu pot spune, pentru că ar trebui ca cineva care are instrumente pentru a verifica aceste lucruri să ne ofere informaţie verificată, nu speculaţii sau bârfe. Totuşi noi cunoaştem realităţile economice, că o mare parte a economiei este tenebră, că există fenomenul contrabandei şi vorba aceea, rapoartele zilnice ale poliţiei sau ale vamei ne confirmă acest lucru. Da, evident că există anumite implicaţii şi dacă cineva câştigă bani din faptul că în această regiune nu se aplică norma internaţională, nu există control constituţional, atunci acei care câştigă bani au interes evident ca situaţia să fie prezervată, să se păstreze aşa cum este.”
Europa Liberă: Se vor limpezi apele la Nistru, dacă vorbim în limbaj politic?
Victor Osipov: „Încă o dată, vreau să revin la interesele pe care le au oamenii, localităţile, grupurile de afaceri, din stânga, din dreapta Nistrului, dar şi din afara Republicii Moldova pentru că, în fine, poziţia noastră ştiţi cum este foarte importantă şi pentru căile comerciale dintre Est şi Vest, dintre Nord şi Sud şi aşa mai departe. Deci mulţi ar obţine facilităţi în interesele lor comerciale sau economice, dacă noi am avea aici pace şi bună înţelegere. Şi am putea să atragem şi investiţii benefice, iarăşi pentru toată lumea.
Mă întorc la acest interes al populaţiei, el nu poate fi decât unul de a avea pace, dezvoltare, relaţii bune, o soluţie care să pună punct, odată şi odată, acestui conflict şi care să permită dezvoltarea, să le permită oamenilor să trăiască liber, să circule liber, să se dezvolte, să îşi poată educa copiii şi aşa mai departe. Şi aceasta îmi întăreşte cel mai mult încrederea că apele pe Nistru se vor limpezi.
Trăim într-o altă epocă, în care oamenii se informează, poţi să le blochezi acolo câteva site-uri în stânga Nistrului, dar oricum nu poţi să limitezi informarea în această regiune care este prea mică pentru a o izola. Cetăţenii trebuie să vadă diferenţa dintre iniţiativele pozitive şi autorii lor, şi iniţiativele negative. Şi politicienii, de asemenea, trebuie să fie un pic mai atenţi la ceea ce fac.”
Europa Liberă: A apărut o sugestie ca dosarul transnistrean să ajungă la Tribunalul de la Haga. Ar fi o variantă pentru un deznodământ al crizei transnistrene?
Victor Osipov: „Nu este o noutate. Se vehiculează asemenea idei tot timpul. Eu cred că o soluţie cu adevărat viabilă poate să fie o soluţie negociată, între Chişinău şi Tiraspol, şi partenerii internaţionali care sunt implicaţi în acest proces. Nu poate fi viabilă o soluţie impusă, indiferent cum şi cine ar impune-o.”
