În seria de interviuri avînd ca temă Holocaustul din România, o mărturie a arhitectului Simion Simion despre pogromul împotriva evreilor, desfășurat la sfîrșitul lunii iunie 1941 la Iasi:
Europa Liberă: Dle Simion ați fost un martor al Pogromului de la Iași, a celor întîmplate; povestiți-ne ce vă amintiți...
Simion Simion: „O săptămînă după începerea războiului lucram la Bacău la o antrepriză pentru armată. Aveam o serie de
muncitori veniți din București, care odată cu începerea războiului, mi-au cerut să plece acasă, la familie, să vadă ce-i cu ea. Nu aveam de unde să-i plătesc, dar știam că există o unitate armată a nemților, pentru care lucram și care avea să plătească întreprinderii o sumă de bani, care acoperea nevoile muncitorilor. Dar această unitate a plecat din Bacău și s-a dus spre Iași. Incepuse războiul și a plecat.
În 29 iunie, pe la cinci dimineața, am plecat cu mașina șantierului și cu șoferul după această unitate. Am ajuns în jurul orei șase la Iași. M-am dus la unitatea noastră care era acolo și cînd m-au văzut inginerii - erau doi ingineri, absolvenți ai Facultății de construcții - s-au luat de cap: „Ce ai venit aici? Pleacă imediat înapoi că a ieșit aseară o ordonanță că nu are voie nimeni să iasă în stradă înainte de ora șapte.”
Europa Liberă: Pe ce dată se întîmpla asta?
Simion Simion: „29 [iunie]. Și am stat cîteva minute. Și [m-au întrebat] „Dar, bine, unde pleci?” Ei știau că sînt evreu, dar nu lucram atunci sub numele evreiesc și mi-au spus să stau, să rămîn acolo. Nu am vrut, fiindcă trebuia să mă duc să găsesc unitatea respectivă, să iau bani pentru a plăti muncitorii. Am stat acolo cam o oră. Cînd am vrut să ies - mașina cu șoferul erau afară - șoferul mi-a spus „nu mai putem merge, fiindcă în spate, la vreo 60-80 de metri erau niște mașini ale armatei, cu soldați, și nu mai puteai să ieși [din stradă] nici dintr-o parte, nici din cealaltă.”
Europa Liberă: Vă amintiți în ce loc al Iașului era...?
Simion Simion: „Era cam la 400-500 de metri de Prefectură. Și ce să fac, mi-am zis? Aveam totuși un ausweis [permis] nemțesc pentru mașină și am zis cu ăsta poate o să pot trece. Și am plecat... Am ajuns la vreo 100-150 de metri de Prefectură [și] am fost opriți de un cordon de soldați români - toți erau români și din camioanele din față și din cele din spate. M-am oprit acolo. Nu ne-au mai dat voie [să înaintăm].
După vreo jumătate de oră, trei-sferturi de oră, era un grup mare de cetățeni, înconjurați de armată, care veneau; intraseră prin curți, dinaintea Prefecturii, și au scos evreii... Erau femei, copii, care urlau, țipau, și cordonul din armata română îi dădea la o parte și pe aceia [pe bărbați] îi înghesuia pe șosea, ca să-i bage în Prefectură.
La un moment dat s-au oprit, am auzit un răpăit de mitralieră de vreo zece-cinsprezece minute și s-a făcut liniște... A mai durat cam jumătate de oră pînă am putut să plec înainte. Înainte de Prefectură, am văzut [că] erau cadavre pe caldarîm, pe trotuare, și niște oameni trăgînd de aceste cadavre să le ducă spre margine... Iar pe șanț curgea sîngele celor care erau împușcați. Erau și în curtea Prefecturii - [unde] se adunau cadavre - dar erau și oameni vii...
Am trecut mai departe, să merg spre Vaslui. Mi s-a spus că spre Vaslui este unitatea respectivă. Înainte [pe drum] la vreo 400-500 de metri, cînd trebuia să o iau pe șosea la dreapta, în față era un magazin cu obloanele trase. Noi mergeam foarte
încet și la un moment dat un cetățean, civil, mergea înainte și în spate[le lui] era un soldat neamț. Primul și singurul pe care l-am văzut atunci.
Ajunsese în fața magazinului, iar în față era un cetățean care vroia să ridice oblonul. Celălalt, care venea cu neamțul, la un moment dat i l-a arătat și a spus: „ăla este...”. Neamțul a scos revolverul și l-a împușcat în fața magazinului. Era singurul neamț pe care l-am văzut și am plecat mai departe, spre Vaslui.
Am trecut destul de greu și, cînd am ajuns la Prut, unitatea îl trecuse deja. Și nu ne-au mai dat voie, nu am mai putut să trec. Cu chiu, cu vai, m-am întors la Bacău... Asta este ceea ce am văzut acolo.”
Europa Liberă: Mărturia arhitectului Simion Simion, unul din martorii Pogromului împotriva evreilor din Iași, din 1941.
