In memoriam Monica Lovinescu: refuzul minciunii

Se împlinesc, duminică 20 aprilie, cinci ani de la dispariţia Monicăi Lovinescu. Viaţa dnei Lovinescu este inseparabilă de istoria Europei libere, a cărei voce emblematică a fost vreme de trei decenii. Alături de soţul ei, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu a incarnat, la modul exemplar, refuzul ideologiei comuniste, refuzul minciunii şi al manipulării. Anticomunismul Monicăi Lovinescu a fost unul fără concesii şi, fapt important, bazat pe o solidă cunoaştere a ipostazelor doctrinei marxist-leniniste. Nu degeaba regimul de la Bucureşti a văzut în jurnalista de la Europa liberă unul din cei mai redutabili duşmani ai lui; a încercat s-o şantajeze la modul cel mai ticălos cu putinţă, aruncându-i mama în închisoare, unde dealtfel aceasta a şi murit. Crimă oribilă, pe care Monica Lovinescu a încercat s-o răzbune prin singurele arme de care dispunea, cuvîntul vorbit şi cuvîntul scris.

Ani de-a rîndul cronicile sale radiofonice au urmărit fenomenul literar românesc, punînd în lumină curajul şi valoarea, dar sancţionînd fără ezitare oportunismul şi impostura. Volumele de Unde scurte ce reunesc textele din emisiunile Teze şi antiteze la Paris precum şi Actualitatea literară românească propun un tablou viu, coerent şi obiectiv, al literaturii româneşti. Verdictele Monicăi Lovinescu erau întotdeauna aşteptate cu nerăbdare şi, dacă ele îi decepţionau pe veleitari, îi răsplăteau şi îi bucurau pe scriitorii autentici. Emisiunile dnei Lovinescu mai urmăreau să informeze publicul din ţară cu privire la actualitatea culturală occidentală, întreprindere cu atît mai utilă cu cît mulţi scriitori şi artişti români care aleseseră libertatea deveniseră la Bucureşti nume interzise.

Pe lîngă textele reunite în cele şase volume de Unde scurte, Monica Lovinescu ne-a lăsat un pasionant Jurnal, cinci volume ce acoperă perioada 1981-2000, document inestimabil ce va rămîne o mină de informaţii asupra exilului românesc şi asupra sfîrşitului perioadei comuniste şi a începutului post-comunistului. Tulburătoare, de o înaltă valoare literară, sînt memoriile, apărute sub titlul La apa Vavilonului. Cît despre drama pe care au trăit-o Monica Lovinescu şi mama ei, ea apare în zguduitoarea mărturie a Ecaterinei Bălăcioiu Lovinescu din recentul volum Scrisori către Monica.

La 5 ani de la moarte şi la 90 de ani de la naştere, Monica Lovinescu se impune drept unul dintre numele de prim plan al literaturii române şi, totodată, drept un model moral, un model de luciditate, consecvenţă şi verticalitate.