„Adevărul” a publicat sâmbătă o ştire din care s-ar putea înţelege că menţinerea neschimbată a tarifelor la energia electrică nu este chiar atât de sigură precum dădeau asigurări până acum autorităţile. Chiar dacă scumpirea importurilor de curent a fost evitată, cea mai mare companie de distribuţie, Gas Natural Fenosa, a solicitat totuşi o creştere cu tocmai 14% a tarifelor plătite de consumatori, după un profit-record înregistrat anul trecut, când şi-a vândut curentul mai scump decât ceilalţi doi distribuitori, care sunt de stat. Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică urmează să decidă dacă răspunde sau nu solicitării. Până atunci, însă, încotro se înclină mai degrabă balanţa, spre scumpire sau invers. Directorul ANRE, Victor Parlicov, este invitatul nostru special din această dimineaţă.
Europa Liberă: Aşadar, Republica Moldova se pare că a evitat o scumpire a importurilor de curent pe care le obţine de la Ucraina şi Centrala Electrică de la Cuciurgan, dar nu se ştie dacă asta trebuie sau nu să-i bucure pe toţi consumatorii. Gaz Union Fenosa a depus o cerere de majorare la ANRE. Cât de justificate vi se par motivele acestei solicitări?
Deocamdată, Fenosa a depus chiar şi înainte de semnarea contractelor, de fapt, a depus solicitarea de majorare a tarifelor în baza preţului pe care l-am avut anul trecut – 6,9 cenţi. În solicitarea lor a apărut aşa ca o sperietoare cifra de 14%.
Vreau să explic un pic: tariful mediu, creşterea medie a tarifului solicitată de Gaz Natural Fenosa a fost de circa 6%. Dar pur şi simplu datorită faptului că după câte ştiţi, la noi prin tarife există o pondere a „cuţitelor încrucişate” între tipurile de consumatori – cu alte cuvinte, consumatorii care sunt racordaţi la reţelele de tensiune medie, în primul rând, majoritatea dintre ei fiind consumatori industriali, achită o parte din costurile aferente reţelelor de tensiune joasă, la care sunt racordaţi majoritatea celorlalţi consumatori: întreprinderile mici şi mijlocii, consumatorii casnici, instituţiile publice, etc.
Această practică mai persistă şi din cauza asta, Fenosa, în calculele pe care ni le-au dat, a pornit de la faptul că noi imediat toate „cuţitele încrucişate” le eliminăm. Şi atunci, într-adevăr, pentru consumatorul casnic ar fi un şoc tarifar mult mai mare decât aceste 5-6% care reprezintă creşterea medie a tarifului.
Însă, deocamdată eu nu mă pot pronunţa pe cât de argumentate sunt aceste cerinţe pentru că abia am început procesul de analiză a aplicaţiei Fenosa. Noi, exact aşa cum am făcut şi în anii precedenţi, vom examina tarifele într-o procedură de şedinţe publice. Toată lumea va avea acces, toată lumea va vedea care sunt argumentele, toată lumea va vedea care sunt motivele şi va putea, respectiv, adresa şi întrebări, clarificări, va putea da propuneri, de ce nu?”
Europa Liberă: Domnule Parlicov, această solicitare de majorare se bazează pe argumentul că s-a majorat cu 3% tariful de procurare a energiei electrice de la producătorii locali, cu 4,5% tariful pentru serviciile de transport a energiei electrice, diferenţa cursului leu-dolar şi a investiţiilor de 286 milioane de lei ale companiei Gas Natural Fenosa în Moldova în anul 2012. Aceste argumente, cât de convingătoare vi se par?
Victor Parlicov: „Cel puţin argumentul referitor la creşterea preţului de achiziţie a energiei de la producătorii locali cu 3% şi ceva, sincer să fiu, nu-mi pot închipui de unde ar veni, pentru că la noi tarifele nici la CET-uri şi nici la nodul hidraulic Costeşti nu s-au modificat esenţial.
E adevărat că s-au modificat volumele puţin, pentru că nodul hidraulic Costeşti anul trecut, practic în a doua jumătate a anului aproape nu a funcţionat şi el dă energie mai ieftină decât ceilalţi producători locali, din cauza asta poate procentual ceva putea să crească preţul mediu de achiziţie. Nu sunt sigur că se ajunge chiar la 3%. Cursul valutar este adevărat – până acum în tarif a fost utilizat, dacă nu greşesc, cursul de circa 11,83-11,86 lei pentru un dolar. ştiţi că pe parcursul anului trecut dolarul a ajuns în jur de 12,3. Deci, această depreciere a leului a cauzat devieri financiare negative care vor trebui incluse în tariful următor.”
Europa Liberă: Ziarul care publica ştirea despre această solicitare amintea totodată că anul trecut, această companie care a solicitat majorarea tarifului cu 14%, a înregistrat un profit-record de 29 milioane euro (circa 460 milioane lei) – cu 20% mai mult decât în anul precedent. Cât de firesc este ca o companie de mărimea şi importanţa celei despre care vorbim să obţină într-un an un asemenea profit? Se poate deduce de aici că şi tarifele prea mari au favorizat acest lucru?
Victor Parlicov: „Vă răspund în felul următor: tarifele includ o anumită cotă de profit la care investitorul are drept legitim. Aşa se exprimă în lumea reglementării. El este calculat ca procent din valoarea investiţiilor efectuate de compania respectivă. Dacă vorbim de această abordare, pe parcursul ultimilor 10 ani, Gaz Natural Fenosa a făcut consistent investiţii în sistemul de distribuţie. Investiţii care au totalizat, dacă nu greşesc, mai mult de un miliard de lei. Un miliard şi jumătate, aproape două miliarde lei.
Deci, evident că procentul, pe măsură ce valoarea investiţiilor în sistem cresc, acest procent de venit, sau „profit reglementat”, cum îl numim noi, creşte. Totodată Fenosa, în comparaţie cu alte companii, pe lângă faptul că îşi obţine acest profit din partea reglementată, care este mai mic decât ceea ce obţin ei de facto, ei fac economie la costuri.
Metodologia prevede ca în cazul în care se dă un anumit cost de bază care este valabil pentru cinci ani şi în cazul în care întreprinderea depune efort şi îşi reduce cheltuielile, această diferenţă reprezintă un profit al ei."
Europa Liberă: Deci nu ar trebui să ne uităm cu suspiciune la acest profit, pentru că el înseamnă şi investiţii şi economii la reţea…
Victor Parlicov: „Profitul oricărei companii din sectorul reglementat se constituie din două părţi: profitul reglementat şi eficienţa de lucru a operatorului. În cazul acesta, metodologia aplicată pentru energia electrică este valabilă pentru toţi jucătorii – şi pentru Gaz Natural Fenosa, dar şi pentru RED Nord şi pentru RED Nord-Vest. Dacă RED Nord şi RED Nord-Vest, în baza aceleiaşi metodologii nu obţin, să spunem aşa, profituri prea mari, pe când Fenosa reuşeşte cu aceleaşi metodologii să realizeze anumite succese mai mari, se datorează inclusiv eficienţei lucrului.”
Europa Liberă: În cât timp veţi putea răspunde solicitării companiei?
Victor Parlicov: „În primul rând noi am vrea să stabilim concomitent tarifele pentru toate întreprinderile din sectorul de distribuţie a energiei. Din această cauză, probabil că vom purcede la examinarea la pachet a tuturor tarifelor, odată ce şi RED Nord şi RED Nord-Vest vor depune aplicaţiile.”
Europa Liberă: O ştire a unei agenţii româneşti, care s-a dovedit ulterior a fi greşită, a lăsat totuşi impresia că proiectul construcţiei gazoductului Ungheni-Iaşi, despre care se vorbeşte cu mult entuziasm la Chişinău, este privit cu ceva mai puţi entuziasm în România. Cum ar trebui să înţelegem faptul că în România nu s-a prevăzut nici un bănuţ la investiţii pentru acest proiect construcţia căruia ar trebui să înceapă în mai? Este acesta un motiv din care să ne gândim că nu e prea sigur acest început de proiect?
Victor Parlicov: „Eu nu cred că sunt în stare să comentez exerciţiul bugetar din România. Ceea ce vreau eu să spun este că relativ recent, acum vreo 2-3 săptămâni, la Bruxelles a avut loc o şedinţă unde au participat reprezentanţii Ministerului Economiei şi Ministerului Afacerilor Externe din Republica Moldova, reprezentanţii României şi împreună cu Comisia Europeană s-a discutat acest subiect, inclusiv la capitolul surse de finanţare pentru partea românească.
Din câte am înţeles eu, colegii din Comisia Europeană au atras atenţia părţii române că dacă nu există în România resurse bugetare pentru acest capitol, există totuşi accesul la resursele europene, există fondurile structurale, din care România nu a reuşit deocamdată să valorifice un procent foarte înalt. Deci, ar putea utiliza fondurile europene pentru finanţarea acestui proiect.”
Europa Liberă: Cum acest gazoduct, odată construit, va face Moldova mai puţin dependentă de gazele ruse? Sau va fi o sursă provizorie pentru situaţiile de criză?
Victor Parlicov: „În primul rând, eu rămân optimist în vederea realizării acestui proiect. În ceea ce priveşte utilitatea lui practică, evident că va depinde de condiţiile în care vom putea accesa gazul din România. Pentru că, din câte cunoaşteţi, românii nu îşi acoperă sută la sută consumul cu gaze proprii. Din această cauză, apelează la import de gaze prin ţevile care trec, de fapt, prin Republica Moldova pe la Sud – ţevile de tranzit. Apelează la import de gaze din Rusia, la gazul Gazprom-ului.
Prin urmare, dacă ne livrează românii gazul propriu, atunci trebuie să vedem cu ce preţ? Pentru că pentru ei, de fapt, va constitui o substituire a gazului propriu ieftin. Dacă ne dau nouă gazul lor ieftin, va trebui să procure mai scump de la Gazprom. Este un model care trebuie agreat inclusiv la nivel politic. Din punctul de vedere al reglementatorului şi din punct de vedere tehnic, acest gazoduct, în cazul în care este construit inclusiv cu staţii de pompare – ceea ce este ultima discuţie la această fază şi în cazul în care sistemul de gazoducte prin Republica Moldova permite livrarea acestui gaz până la Chişinău, ceea ce la momentul actual nu este valabil, noi va trebui să facem investiţii inclusiv în sistemul de gazoducte pe teritoriu Republicii Moldova, ca gazul din România eventual să poată ajunge la Chişinău. Aşa sunt parametrii de sistem ai ţevilor, care în trecut au fost construite aşa încât şi Ungheniul pe partea noastră şi Iaşiul pe partea română sunt puncte de unde gazul ajunge la final.”
Europa Liberă: Să nu lăsăm ascultătorilor impresia că mânzul e în iapă, dar căpăstrul este gata. Să înceapă construcţia acestui gazoduct şi apoi vorbim despre celelalte detalii.
Victor Parlicov: „Eu vreau să vă spun că în asemenea proiecte este bine să gândim toate lucrurile din capăt pentru că ezitarea ar fi foarte mare dacă am construi acest gazoduct, iar el nu ar prinde bine nici părţii româneşti, nici părţii noastre pentru că, de facto, nu ar putea fi util pentru livrarea de gaze. Din cauza asta, toate aceste ajustări de infrastructură trebuie considerate la pachet, trebuie gândite la pachet, trebuie gândit efortul investiţional din start.”
