De aproape 6 ani, în Republica Moldova funcţionează un Consiliu de Mediere, sarcina căruia este să soluţioneze neînţelegerile apărute între vecini, cuplu, agenţi economici şi chiar între oameni de afaceri şi stat, fără să se ajungă în instanţă. Deşi în alte state oamenii apelează foarte des la ajutorul mediatorilor, în Republica Moldova acest serviciu este ocolit. De ce, aflăm peste câteva minute de la preşedintele Consiliului de Mediere din Republica Moldova, lectorul superior universitar, Andrei Munteanu.
Europa Liberă: Ce înseamnă un serviciu de mediere şi de ce a fost acest serviciu lansat în Republica Moldova?
Dar observăm că fără asistenţă profesionistă din partea mediatorilor, un astfel de consens este mult mai greu datorită faptului că în cea mai mare parte populaţia nu conştientizează cât de important este să apeleze la serviciile unor profesionişti atunci când au probleme de emoţii. Or, conflictele, în cea mai mare parte, sunt generate, aş zice eu, de un deficit de cunoştinţe a societăţii asupra emoţiilor pe care le trăiesc cu diferite ocazii atunci când apar stări care pot fi numite conflicte.”
Europa Liberă: Dar, pe de altă parte, oamenii sunt obişnuiţi să-şi facă dreptate în instanţă.
Andrei Munteanu: „Da, este o obişnuinţă în Republica Moldova şi eu consider că această obişnuinţă este în mare parte datorată, aş zice eu, conştiinţei care s-a format, gândirii care s-a format în societatea noastră. Dar lumea contemporană oferă metode alternative şi aceste metode alternative sunt în cea mai mare parte medierea şi arbitrajul. În societatea din Republica Moldova se consideră că se continuă să se meargă în instanţele de judecată în mare parte deoarece până acum, fie că nu a fost informaţie de calitate, atractivă, convingătoare, ca oamenii să apeleze la serviciul de mediere, sau, nu este exclus, au fost anumite forţe care au manifestat competiţie neloială faţă de serviciul medierii.”
Europa Liberă: Acest serviciu funcţionează în Republica Moldova din 2007, de aproape șase ani. Cât de răspândit este printre cetăţeni şi dacă nu, de ce nu s-a reuşit acest lucru până în prezent?
Andrei Munteanu: „Noi avem legea din 2007, legea 134 cu privire la mediere, dar spre nefericirea noastră, faptul că deşi există legea, vedem că serviciul de mediere încă nu a fost extins şi nu a fost capitalizat la justa valoare. De ce nu s-a ajuns, de ce nu s-a dezvoltat instituţia medierii? Spuneam, prima cauză este că însăşi legea a fost de o calitate îndoielnică, în viziunea mea.
Eu cred că în Republica Moldova medierea nu s-a dezvoltat deoarece pe de o parte Guvernul Republicii Moldova a încercat să demonstreze Uniunii Europene că se face reformă în sistemul de justiţie, că, uitaţi-vă, se aplică şi metode alternative de soluţionare a conflictelor, dar esenţa legii, de fapt, nu a încurajat extinderea, atractivitatea acestui serviciu de către cei care au fost şi au obţinut calificările de mediatori.”
Europa Liberă: Spuneţi-ne, cum ajunge omul la Dumneavoastră? Ştim, de exemplu, unde se află o judecătorie, ştim unde se află un birou de avocaţi. Unde se află Consiliul de Mediere din Republica Moldova şi cum ajungem la el, în cazul în care avem o problemă?
Andrei Munteanu: „În cazul în care apare o problemă şi cetăţeanul hotărăşte să apeleze la serviciul de mediere, pe pagina Ministerului Justiţiei este lista mediatorilor autorizaţi, care în viitorul apropiat va fi îmbogăţită cu încă circa 80 de mediatori, acolo sunt datele de contact, telefoanele mediatorilor. Şi dumnealui apelează aleatoriu. Desigur că ar fi recomandabil ca iniţial să încerce să se consulte cu cineva dacă poate recomanda un mediator pe care îl consideră că ar putea aduce valoare adăugată mai mare pentru soluţionarea conflictului respectiv. Acolo sunt datele de contact, este foarte uşor de găsit un mediator în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Care sunt costurile acestui serviciu?
Andrei Munteanu: „Serviciile nu sunt foarte costisitoare. Trebuie să pornim de la premiza că fiecare mediator îşi are nivelul lui de calificare şi îşi are nivelul lui de autoapreciere a prestaţiei. Ştim că în Republica Moldova anterior s-a vorbit de câteva ori că medierea este un serviciu voluntar, etc. etc. Este explicabil, unora le place să menţină această instituţie a medierii mai mult într-un fel de rol de „cenuşăreasă” a sistemului de justiţie, dar din aceasta nu câştigăm nimic. Serviciile de mediere se negociază cu fiecare mediator în parte atunci când se ajunge la cazul concret. Fiecare mediator îşi ştie valoarea timpului său dedicat acestui proces.
Eu aş vrea să explic care sunt beneficiile pe care le are Europa de pe urma implementării serviciului de mediere. Conform unor studii recente, în Uniunea Europeană există aproximativ 750 de centre care prestează servicii de soluţionare a disputelor prin metode alternative. De ce se vorbeşte despre „dispute” în loc de „conflicte”?
Datorită faptului că în Europa, de regulă, abordările unor situaţii pre-conflictuale se fac cu ajutorul unor profesionişti încă până a se ajunge la crize profunde, la crize acute, grave. Se consideră că aproximativ fiecare al cincilea consumator din UE se confruntă cu probleme atunci când cumpără bunuri sau servicii şi acestea constituie pierderi de circa 0,4% din PIB-ul UE. La fel se consideră că dacă persoanele respective ar merge şi ar soluţiona disputele lor prin metode alternative, s-ar economisi aproximativ 22.5 miliarde Euro anual. Adică circa 0.19% din PIB-ul Uniunii Europene. Iată doar două cifre.
Şi încă una interesantă este, conform unui studiu recent, compania internaţională Thales, cu oficiul central în Franţa, raportează că bugetul care era alocat anterior pentru soluţionarea litigiilor pe cale de judecată, s-a redus cu 2/3 datorită utilizării în creştere a serviciilor de mediere. Sunt nişte economii fenomenale şi cred că avem temei să ne gândim pentru a înţelege că medierea poate aduce foloase economice imense.”
Europa Liberă: Până acum, dacă aveţi date, câţi cetăţeni moldoveni au apelat la serviciile de mediere în Republica Moldova, pentru că am înţeles că în Europa acestea sunt foarte populare?
Andrei Munteanu: „Da, în Europa sunt foarte populare. În Republica Moldova, din păcate, statistici cu privire la cazurile de mediere sunt foarte puţine şi sunt puţine datorită faptului că medierea efectiv a funcţionat atâta timp cât a fost finanţarea unor proiecte mici pentru încercări de a dezvolta instituţia.
De exemplu, cunosc un studiu în care a fost efectuată o cercetare în baza unui eşantion de 88 de persoane, ceea ce este foarte nesemnificativ, dar oricum, este încă un argument care vorbeşte despre atitudinea statului faţă de serviciul de mediere.
Interesant este să observăm că cel mai mult este considerată medierea ca o formă eficientă de soluţionare a litigiilor în Ungheni, la Teleneşti şi la Făleşti. Mai puţin decât în centrele respective, la Chişinău şi încă mai puţin la Bălţi. Dar, iarăşi, studiul a avut loc în anul 2010, adică ceva mai recent, din păcate, nu avem.”
