Comisia de la Veneția a decis că simbolurile comunismului nu pot fi echivalente cu cele ale nazismului si că, deci, interzicerea lor în Moldova contravine libertății de exprimare.
Comisia de la Veneția are, evident, mai multă minte hermeneutică decât cei care ar dori sa interzică secera si ciocanul in egala masura cu zvastica nazista. Cu toată indignarea celor care amintesc că secera si ciocanul au fost folosite de regimuri criminale precum cel al lui Stalin, cel al lui Mao, sau cel al lui Pol Pot in Cambodgia, acea deturnare trecută nu e un argument pentru interzicerea lor. Daca deturnarea unui simbol de către regimuri aberante ar fi un argument pentru interzicerea lui, ar trebui atunci condamnate nu doar secera si ciocanul, dar și crucea si semiluna. La fel, ar trebui aplicată o grilă iconografică extrem de complexă si fragilă... de determinat, de pildă, în ce combinație heraldică pot fi interzise secera si ciocanul, care figurează in mod flagrant si astăzi in stema Austriei!...
In cazul zvasticii, lucrurile sint mai clare: zvastica, unul din cele mai vechi simboluri ale energiei vitale pozitive, figurând pe o înfinitate de obiecte de cult grecesti, indiene sau baltice, a fost deturnată intenționat de ocultismul nazist, care a adoptat-o răsturnată, zvastica invârtită negativ, in sens opus acelor de ceasornic. Acela e, așadar, simbolul nazist: cel negativ, al ocultistilor sec. al XIX-lea, iar nu zvastica luminoasă de pe vasele grecesti si templele hinduse.
Secera si ciocanul (încă o dată: figurând și azi in stema Austriei) nu au insă nimic ocult si nu au fost adoptate ca însemnele unei ideologii ale urii. Întrebarea este, asadar, daca se pot interzice cu aceeasi rigoare simbolurile unei utopii egalitare (comunismul) si cele ale unei ideologii rasiste si exterminatoare (nazismul). Răspunsul este din start: NU.
Comunismul nu introduce aberația biologică în selecția socială. E doar un sistem politic excesiv in utopismul sau, așa cum e excesiv in utopismul sau si liberalismul extrem. Comunismul niveleaza in sărăcie si mediocritate; ultraliberalismul, crezând in justiția imuabilă a „mâinii nevăzute a pieței”, lasă să crape (dorință uneori chiar formulată explicit) neadaptații, care nu beneficiază de plasa protecției sociale mediocre oferite de comunism.
Nici comunismul extrem, nici liberalismul extrem, nu introduc însă un factor biologic in iraționalul lor utopic. Comunismul si ultraliberalismul nu transmit un simțământ de castă sau superioritate etnică; nazismul, însă, da. Nazismul este o ideologie rasială, care împarte umanitatea in categorii definite odată pentru totdeauna.
Comunismul si ultraliberalismul sint sisteme deschise. Oricine poate efectua o ascensiune socială începând din momentul in care acceptă regulile jocului. In schimb, nimeni nu poate deveni „arian”. Teoria superiorității unei rase asupra altora este nocivă, falsă, primejdioasă fără nuanță si trebuie combătută. In formele ei benigne („evreii sint artiști și pricepuți cu banii”, „negrii sint buni sportivi”) ea duce la subproduse precum Ku Klux Klanul. In forme statale, ea duce la hitlerism si la ideologia Japoniei imperiale.
Comunismul si ultraliberalismul sint rătăciri logice care se pot repara prin argumentare. Nazismul si ideologiile etnice sint maladii ale spiritului si ale egoului individual inainte de a deveni un distrugator cancer social.
In sfarsit, vorbind de forța selectivă a simbolului, nu e poate o întâmplare că cei care doresc interzicerea secerii si a ciocanului nu vad in același timp nicio problemă în prezența crucilor in sălile de clasă.
