Luni
Ah, ce zi a mai fost! M-am trezit de dimineața bucuroasa ca ziua mea libera a coincis cu ajunul de Crăciun. N-am stat mult pe gânduri, am băut cafeaua si m-am apucat de treaba. Olguța, sora mea mai mica, a fost cea care a lustruit casa, iar eu m-am apucat de gătit bunătăţuri pentru masa de Crăciun. Prima oara in viața am făcut răcitură. Desigur ca mama m-a consiliat la telefon. Si deși ea isi făcea mai multe griji decât mine, se va prinde răcitura ori nu, pana la urma a ieșit totul foarte bine. Pe la 4 ne-am dus cu Olguța la Mall având doua scopuri: primul trebuia sa-l ajutăm pe Moșu să aleagă cadouri pentru cei dragi si al doilea, sa avem grijă ca Moșul sa ajungă in acea seara la doua fetițe minunate, Alexandra si Felicia. Am aflat de ele si de dorințele lor de Crăciun cu ajutorul Biroului pentru relații cu diaspora, care anul acesta s-a gândit sa anexeze la felicitarea tradiționala de sărbători si cate o scrisoare de la copii pentru Moș Crăciun. Victor mi-a dat si mie un ravas si așa am aflat ca Alexandra, care are 9 ani, își dorește pentru mama ei si surioara un apartament pentru ca acum stau 6 persoane in doar doua odăi. Pe lângă asta, ea mai vrea un telefon mobil, iar Felicia o păpuşă cu parul auriu. Apartament nu am puterea sa le cumpăr, dar celelalte doua dorințe s-au împlinit. Seara am mers la ele si i-am spus La Mulți Ani Feliciei, care a făcut 6 ani. Am fost tare bucuroasa sa le vad chipurile atât de luminate. Ne-am întors acasă. Am terminat de gătit si seara târziu, ne-am așezat la masa de Crăciun. Am băut un pahar de vin bun si ne-am culcat cu gândul la Moș Crăciun.
Marţi
Marți pe la 8 dimineața in acasă se canta Jingle Bells, toata lumea s-a trezit si si-a strans cadourile de sub brad. Ooo, am primit multe. Toate lucruri marunte, dar cu atata semnificatie. Mi-am dat seama inca o data ca mai drag decat familia nu e nimic pe lumea asta. Si din nou micul dejun si am fugit repede la serviciu pentru ca am primit ordinul ca la 16.30 sa ma eliberez ca sa folosim biletele la film aduse de Mos. Zis si facut. Am scris o editie frumusica De facto, despre sarbatorile pe stil nou si vechi la moldoveni, am pus la punct niste idei pentru emisiunea de duminica si la 17 si 20 eram deja cu popcornul in brate. Am vazut Hobbitul, trei ore de poveste si de relaxare totala. Aaa, era sa uit. Pe la amiaza m-a sunat Alexandra sa-mi ureze Craciun fericit! Seara s-a incheiat linistit.
Miercuri
Ooo, ziua de miercuri a fost una speciala. M-am trezit cu o durere in spate ingrozitoare. Banuiala mea e ca oleaca prea mult m-am trudit zilele trecute si poftim rezultatul. Din cauza asta am umblat toata ziua indoita. Prietenii de pe Facebook au venit toti cu sugestii ingenioase de insanatosire, dar aveam prea mult de lucru asa ca m-am straduit sa uit de durerea de spate. Am planificat cu Lucia, producatorul Replica, editia speciala de duminica aceasta. O editie de sarbatoare, cum am apucat noi sa-i spunem. Am sunat-o pe Doamna Maria Iliut si am convins-o sa rupa cateva minute din programul incarcat si sa vina la noi cu un colind si o uratura. Apoi le-am propus lui Eugen Luchianiuc, Valeriu Pasa si Vitalie Braniste sa faca uratura bloggerilor. M-am bucurat ca baietii au reactionat pozitiv si s-au organizat foarte bine. Dupa care timp de vreo 3-4 ore am revazut intregul an politic pentru ca am scris materialul pentru Sinteza Săptămânii de duminică. Mie mi-a revenit sa fac totalurile politice ale anului. Vedeti Sinteza, duminica, de la 21.00 pe Prime. Seara, tarandu-ma cu tot cu durerea mea de spate, am mers acasa la o prietena foarte buna. Daca toti se pot lauda cu mai multi cumatri, eu am doar doi, pe Natasa si sotul ei. Am revazut-o pe fetita lor, Amelie care a crescut si s-a facut mai voinica si ma frumoasa. Inainte de culcare, Olguţa mi-a masat spatele. Am dormit chinuitor.
Joi
M-am trezit cu aceeasi durere in spate, dar nu la fel de intepatoare. Eram deja gata sa ies pe usa sa merg la serviciu cand m-am razgandit. Mi-am zis ca riscam prea mult daca ma duceam la serviciu, iar aceasta durere nu trecea. Am decis sa muncesc de acasa. Numai ca la ora 1 oricum m-am dus la serviciu. Erau prea multe de facut. Vazand ultimele evenimente din Parlament, am decis sa nu-l scap pe Mihai Ghimpu si l-am invitat duminica la emisiune. Asa ca duminica, de la 18.30 pana la 20.00 vorbim cu presedintele PL, iar de la 8 la 9 colindam, uram si discutam cu niste oameni foarte buni. Am reusit sa fac si ultima editie De facto de anul acesta. Spre seară, am fost uluita de talentul unor tineri care au venit in redactie sa ne colinde. Atat de tare mi-au placut cum canta incat n-am rezistat si i-am invitat si pe ei la Replica. Dupa care am dedicat doua ore si ceva pentru ca sa-mi scriu desfasuratorul pentru emisiune. Nici nu aveam de gand, dar m-am lasat convinsa sa merg dupa serviciu cu colegii in oras. Am fost la karaoke. Eu am incercat prima oara in viata sa cant si am cantat Tu n-ai avut curaj de Madalina Manole, una din putinele piese româneşti care exista pe lista celor de la karaoke. N-a fugit lumea din sala. Inseamna ca a fost suportabil. M-am distrat foarte bine. Am dansat si dansul a fost cel mai bun leac pentru spatele meu.
Vineri
Este ziua cea mare. Ziua cand au loc filmarile pentru emsiunile de duminica. Am vrut sa fac doua editii frumoase, iar in direct era imposibil sa iasa asa cum as fi vrut eu pentru ca la o zi distanta de Revelion e putin probabil ca oamenii pe care ii vreau in emsiune sa accepte sa vina. Parca totul e gata. Chiar si colacii i-am pregatit. Si pentru ca scriu aceasta notita de dimineata, va spun ca va fi o zi grea, dar stiu ca la sfarsit de zi voi fi multumita de ce a iesit. Gata, seara, ma odihnesc. Olguţa, gaseşte un film bun! La mulţi ani şi sărbători fericite!
