400 de oameni au fost arestati acum 25 de ani la Brașov, dupa ultimul mare protest dinaintea caderii comunismului.
În 1987, când muncitorii brasoveni de la Uzina de Autocamioane Steagul roșu au iesit ăn strada, romanii isi petreceau serile in bezna, principalele alimente erau rationalizate, iar iernile devenisera greu de suportat, fiindca temperaturile din apartamente erau adesea sub 10 grade. Totul a pornit de la fluturasii de salariu pe care i-au primit cei care lucrau in schimbul trei la Steagul roșu in seara zilei de 14 noiembrie 1987, cind au constatat ca lefurile lor au fost reduse cu 30 la suta.
Revolta a fost spontana si a pornit de la 2-300 de oameni ajungind in cele din urma la 7-8.000, fiindca locuitorii orasului ardelean s-au alaturat imediat protestulului. Participantii isi amintesc ca acum 25 de ani in fata Comitetului Judetean al Partidului Comunist Roman din Brasov s-a atrigat pentru prima data „Jos Ceaușescu!”. Revendicarile nu mai erau astfel doar economice, ci si politice.
Organele de represiune ale dictaturii au reactionat lent si mai degraba defensiv, fiind luate prin surprindere. Masini cu geamuri fumurii au insotit marsul spre centru al nemultumitilor, fotografiind si filmind permanent. Ulterior, insa, au venit si trupele de interventie care au folosit gaze lacrimogene si tunuri cu apa.
Zilele care au urmat revoltei din 15 noiembrie 1987 au dus la arestari masive si anchete sub tortura. Conducerea intreprinderii a fost destituita si condamnata la inchisoare pentru ca a redus salariile muncitorilor, iar dintre cei arestati aproape 200 au fost anchetati vreme de un an de zile si in cele din urma 60 au fost deportati. Procesul a durat doar o ora si jumatate si pentru a camufla ideea ca revolta de la Brasov ar fi fost politica, protestatarii au fost condamnati pentru tulburarea linistii publice si ultraj impotriva bunelor maniere.
In afara tarii stirea a aparut la citeva zile dupa revolta propriu-zisa si a fost transmisa pe doua canale: de matematicianul Mihai Botez, cunoscut dizident al epocii Ceausescu, devenit apoi diplomat, care a comunicat informatia prin intermediul Europei Libere si de catre Silviu Brucan, fost ambasador al Romaniei la Washington si opozant regimului, care a transmis si comentat stirea pentru diplomatii straini.
Spre deosebire de greva minerilor romani din august 1977, care nu a avut efecte asupra societatii, desi a fost bine organizata, a avut un program coerent de revendicari si o strategie non-violenta (prin ocuparea locului de munca pe o durata nelimitata si nu prin iesirea in strada), revolta din Brasov a avut ecouri internationale si a determinat desfasurarea unor manifestatii de solidaritate cu romanii in statele vestice ale continentului.
Asadar incepind cu 15 noiembrie 1987, regimul Ceaușescu a fost denuntat tot mai des in instantele international (ONU, Consiliul Europei, Parlamentul European, Biroul International al Muncii) si numeroase guverne s-au raliat acestor denunturi
Potrivit Raportului privind Condamnarea Comunismului, semnat de cei mai prestigiosi istorici români, revolta de la Brasov „a constituit un catalizator pentru mobilizarea interna si internationala impotriva regimului Ceaușescu.”
Mulți dintre cei care au contribuit la represiunea mișcării de la Brașov au ocupat, după căderea comunismului, funcții importante în stat, in conditiile in care legea lustratiei nu a putut trece niciodata de Parlament.
Cei mai cunoscuti sint fostul ofiter de securitate, Ristea Priboi, fost deputat socialist, un apropiat al fostului premier Adrian Nastase aflat la inchisoare pentru coruptie si fostul sel al serviciului de cercetari penale din Brasov, Alexandru Ionaș care in 1999, la propunerea ministrului de Interne de atunci, a devenit general si director al SECI Romania (South-East European Cooperative Initiative)
