După Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), și Comisia de etică a Universităţii Bucureşti a ajuns la concluzia că Victor Ponta este un hoț, a furat ca la balamuc, a plagiat intenţionat și cu bună știință, copiind idei şi blocuri enorme de text, identificând în lucrarea lui de doctorat 115 pagini plagiate din 297.
Cum reputația specialiștilor, universitari și academicieni, din cele două comisii nu poate fi pusă la indoială, urma ca Victor Ponta să-și pună puțină cenușă în cap, să demisioneze din funcția de prim ministru, cum a promis, și cum a procedat cu alți miniștri prinși la furat, să renunțe la titlul de doctor și să returneze sumele de bani obținute prin impostură.
Însă aceste urmări de bun simț nu sunt de imaginat în România. Și nu pentru că în materie de nerușine țara trece printr-o acută criză de cenușă. În România orice politician sau demnitar cercetat de justiție pentru încălcarea legii sau pentru presupuse acte de corupție invocă în apărare politicul.
Ar fi vorba de răzbunarea adversarilor politici, direct sau prin interpuși și intituții ale statului de drept controlate de ei. A fost apărarea lui Adrina Năstse, acum la pușcărie, este și apărarea lui ucenicului Victor Ponta. Decizia Comisiei de etică Universității București, calificată drept „comisie ad-hoc", specială creată pentru el, este „politica”, cum a zis și despre cea a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor. Singura hotărâre recunoscută va fi cea a Consiliului Naţional de Etică, de pe lângă Autoritatea Națională de Cercetare Științifică, socotită de Victor Ponta obiectivă, imparțială și în măsură să-l evaluaze pe el.
Singura problema ar fi un posibil conflict de interese, cele două instituții fiind subordonate Ministerului Invățmântului din guvernul condus de Victor Ponta. În plus componența Consiliului Naţional de Etică a fost schimbată, inclusiv cu membri de partid, de Liviu Pop, ministru intermar care a avut ca sarcină albirea reputației lui Victor Ponta.
Dar ce importanță mai au aceste daravelei de clopotniță cînd în joc e reputația de doctor a cârlanului ajuns prim ministru? Și, minune, universitarii aleși de Liviu Pop întru albirea doctoratului au ajuns la concluzia că ginerele lui Ilie Sârbu n-a plagiat. Deloc! Dar deloc, deloc, deloc. Deși unul din membrii consiliului, inginer chimist, zice că dacă lucrarea de doctorat analizată era în domeniul ingineriei, „fără îndoială că era plagiat”. Ziarele iscoditoare au aflat că membrii consiliului au preluat concluziile unui raport întocmit de trei experţi în drept, pe care nimeni nu știe cine i-a ales și pe ce criterii.
Dar s-a aflat repede cine sunt și ce hram poartă. Gheorghiță Mateuț, Dumitra Popescu și Gabriel Boroi sunt juriști apropiați lui Victor Ponta, încă liber și încă doctor, și conducătorulului de doctorat Adrian Năstse, acum la pușcărie. Cu unul dintre ei, Victor Ponta a fost partener de zburdălnicii avocățești în apărarea capitalistului Ovidiu Tender.
Așa că obiectivitatea și imparțialitatea nu le putea fi pusă la îndoială. În sensul că l-ar putea nedreptăți pe soțul Dacianei! Nu l-au nedreptățit. Juriștii amici și-au insușit punctul de vedere al plagiatorului. El a respectat în redactarea lucrării sale de doctatorat regulile existente în 2003, când nu se inventase citatele între ghilimele și, probabil, nici ghilimelele. Și, cu o metafora din automoblism, sport practicat de micul plagiator, dar plătit de alții, nu poţi cere unei maşini din 1999 să treacă testele de siguranţă din 2012. Și atunci se înțelege de ce cei trei juriști au vorbit despre câte în lună și în soare pe marginea doctoratului, dar s-au ferit să explice prezența masivă a pasajelor copiate.
Pentru că în justiția noastră o mâna spală pe alta, și amândouă neobrăzarea și nerușinarea. Și așa s-a făcut că Victor Ponta, ca persoană politică, este și puțin fată mare dar are și multe în comun cu stricatele de pe centura politicii. Mai că-ți vine să juri ca este și urmașul lui Ion Iliescu, și pupilul lui Adrian Năstase, și ginerele lui Ilie Sârbu.
