Contrar statisticilor favorabile invocate de autorităţi pentru a proba diminuarea nivelului de sărăcie, a patra parte din populaţia Republicii Moldova continuă să aibă venituri mici, ceea face imposibilă viaţa decentă garantată de normele constituţionale. Pe fundalul creşterii continue a preţurilor şi costurilor serviciilor, cei mai mulţi cetăţeni spun că se descurcă greu, nu au un loc de muncă stabil şi de multe ori nu au ce ce-şi hrăni copiii:
“ Până deasupra capului e sărăcie, orezul e scump, zahărul e scump, de lucru nu avem."
"Împrumut de colo şi apoi dau şi împrumut de dincolo, altfel nu mă descurc, da de trăit trebuie."
"Foarte greu pentru copii noştri, pentru nepoţi, nu ştiu ce va fi, dar nu e prea bine.”
Experţii de la Centrul Expert Grup, care realizează în prezent un studiu de evaluare a nivelului de sărăcie, au ajuns la concluzia că numărul persoanelor aflate la limita sărăciei şi care ar avea nevoie de asistenţă socială e mult mai mare decât arată statistice oficiale. Cercetarea arată că reducerea, începând cu anul 2009, a transferurilor de la cei aflaţi la muncă peste hotare, a contribuit la creşterea ratelor sărăciei nu doar în mediul rural, dar şi în cel urban, în ambele cazuri existând o dependenţă importantă faţă de remitenţe. “Creşterea economică înregistrată în ultimii ani n-a fost una justă din punct de vedere social, întrucât a condus la mărirea decalajului dintre persoanele bogate şi cele sărace, acutizând inegalităţile sociale”, susţine analistul economic Valeriu Prohnitchi, directorul Centrului Expert Grup: “Nu toată populaţia a fost parte a acestui proces de creştere economică, de fapt a fost o creştere însoţită din punctul meu de vedere de acutizarea inegalităţii sociale . O parte a populaţiei trăieşte sub limita sărăciei extreme chiar. Nu are venituri nici chiar pentru a-şi asigura subzistenţa biologică adecvată, fără a mai vorbi de integrarea socială prin viaţa cultural- activă, posibilitatea de a merge la medic atunci când este nevoie. Sunt mulţi oameni care nu au bani nici pentru mâncare”.
L-am întrebat pe Valeriu Prohnitchi, care ar fi soluţiile pentru Republica Moldova de a reduce nivelul sărăciei: “Unul din determinanţii principali ai sărăciei este nivelul jos de educaţie. Oamenii dacă n-au şcoală , sunt eliminaţi de pe carosabilul economic, ei nu pot participa la procesele economice ca să le aducă venituri; Guvernul trebuie să creeze un mediu normal favorabil pentru investiţii ca oamenii să nu se teamă să invesească în această ţară. Un al treilea ingredient important este tot ce înseamnă politică corectă de redistribuţie a veniturilor, adică un sistem fiscal just din punct de vedere social, adică cei săraci să nu fie taxaţi mai mult decât cei ultrabogaţi şi al patrulea lucru extraordinar de important este eliminarea corupţiei”.
Judecând după statistici, în Republica Moldova este înregistrată una din cele mai joase limite ale sărăciei din ţările din regiune - 640 de lei, sumă care ar fi echivalentul a circa 35 de Euro, în condiţiile în care bugetul minim de existenţă este de două ori mai mare. Pragul sărăciei extreme este calculat de Biroul Naţional de Statistică, fiind bazat pe valoarea monetară a unui coş alimentar, definit în termeni de consum minim de calorii zilnic, egal cu 2,282 Kcal pe membru al gospodăriei casnice. Astfel, o gospodărie este clasificată ca extrem de săracă dacă cheltuielile totale de consum pentru un adult sunt mai mici decât costul unui coş de produse alimentare de bază.
Ministra Muncii Protectiei Sociale si Familiei, Valentina Buliga, spune că în urma introducerii sistemului de prestaţii sociale bazat pe necesităţi şi nu pe categorii, cum era anterior, bani ajung la cei necăjiţi şi multe familii au reusit să depăşească pragul sărăciei şi să se pună pe picioare: “Avem cazuri când şi-au cumpărat animale şi ai ieşit din sărăcie. Nimerind întro situaţie că au rămas fără loc de muncă, au copii şi nu au surse de întreţinere, trebuie să se adresdeze la primărie, ajutorul social se acordă pentru 6 luni de zile şi dacă n-a intervenit niico schimbare - pe încă 6 luni de zile”
O altă părere însă au unii cetăţenii pe care sistemul de ajutorare îi ocoleşte pe motiv că se pot descurca, dar şi unii primari care spun că asistenţa direcţionată ar fi nedreaptă întrucât îi încurajează pe cei nevoiaşi să se lase în grija statului. Iată ce ne-a spus primăriţa satului Năvârneţ, raionul Făleşti, Lidia Semenciuc “Am încercat să angajez din cei 38 care stăteau în rând la Agenţia de ocupare a forţei de muncă şi n-am găsit. 1550 de lei lunar - nu vroiau, pentru că e mai uşor să primeşti 1500 de lei stând degeaba decât 1550 să vii la lucru. Şi atunci noi rămânem fără dereticătoare, lucrători tehnici la şcoală, la grădiniţă, pentru că lefurile lor sunt cu mulţi mai mici decât ajutoarele sociale primite şezând degeaba”.
Statisticile cu care operează Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei arată că în Moldova peste 80 mii de familii au un venit mediu lunar pentru un membru al familiei sub cota de 640 de lei - limită de la care ar începe sărăcia.
“ Până deasupra capului e sărăcie, orezul e scump, zahărul e scump, de lucru nu avem."
"Împrumut de colo şi apoi dau şi împrumut de dincolo, altfel nu mă descurc, da de trăit trebuie."
"Foarte greu pentru copii noştri, pentru nepoţi, nu ştiu ce va fi, dar nu e prea bine.”
Experţii de la Centrul Expert Grup, care realizează în prezent un studiu de evaluare a nivelului de sărăcie, au ajuns la concluzia că numărul persoanelor aflate la limita sărăciei şi care ar avea nevoie de asistenţă socială e mult mai mare decât arată statistice oficiale. Cercetarea arată că reducerea, începând cu anul 2009, a transferurilor de la cei aflaţi la muncă peste hotare, a contribuit la creşterea ratelor sărăciei nu doar în mediul rural, dar şi în cel urban, în ambele cazuri existând o dependenţă importantă faţă de remitenţe. “Creşterea economică înregistrată în ultimii ani n-a fost una justă din punct de vedere social, întrucât a condus la mărirea decalajului dintre persoanele bogate şi cele sărace, acutizând inegalităţile sociale”, susţine analistul economic Valeriu Prohnitchi, directorul Centrului Expert Grup: “Nu toată populaţia a fost parte a acestui proces de creştere economică, de fapt a fost o creştere însoţită din punctul meu de vedere de acutizarea inegalităţii sociale . O parte a populaţiei trăieşte sub limita sărăciei extreme chiar. Nu are venituri nici chiar pentru a-şi asigura subzistenţa biologică adecvată, fără a mai vorbi de integrarea socială prin viaţa cultural- activă, posibilitatea de a merge la medic atunci când este nevoie. Sunt mulţi oameni care nu au bani nici pentru mâncare”.
L-am întrebat pe Valeriu Prohnitchi, care ar fi soluţiile pentru Republica Moldova de a reduce nivelul sărăciei: “Unul din determinanţii principali ai sărăciei este nivelul jos de educaţie. Oamenii dacă n-au şcoală , sunt eliminaţi de pe carosabilul economic, ei nu pot participa la procesele economice ca să le aducă venituri; Guvernul trebuie să creeze un mediu normal favorabil pentru investiţii ca oamenii să nu se teamă să invesească în această ţară. Un al treilea ingredient important este tot ce înseamnă politică corectă de redistribuţie a veniturilor, adică un sistem fiscal just din punct de vedere social, adică cei săraci să nu fie taxaţi mai mult decât cei ultrabogaţi şi al patrulea lucru extraordinar de important este eliminarea corupţiei”.
Judecând după statistici, în Republica Moldova este înregistrată una din cele mai joase limite ale sărăciei din ţările din regiune - 640 de lei, sumă care ar fi echivalentul a circa 35 de Euro, în condiţiile în care bugetul minim de existenţă este de două ori mai mare. Pragul sărăciei extreme este calculat de Biroul Naţional de Statistică, fiind bazat pe valoarea monetară a unui coş alimentar, definit în termeni de consum minim de calorii zilnic, egal cu 2,282 Kcal pe membru al gospodăriei casnice. Astfel, o gospodărie este clasificată ca extrem de săracă dacă cheltuielile totale de consum pentru un adult sunt mai mici decât costul unui coş de produse alimentare de bază.
Ministra Muncii Protectiei Sociale si Familiei, Valentina Buliga, spune că în urma introducerii sistemului de prestaţii sociale bazat pe necesităţi şi nu pe categorii, cum era anterior, bani ajung la cei necăjiţi şi multe familii au reusit să depăşească pragul sărăciei şi să se pună pe picioare: “Avem cazuri când şi-au cumpărat animale şi ai ieşit din sărăcie. Nimerind întro situaţie că au rămas fără loc de muncă, au copii şi nu au surse de întreţinere, trebuie să se adresdeze la primărie, ajutorul social se acordă pentru 6 luni de zile şi dacă n-a intervenit niico schimbare - pe încă 6 luni de zile”
O altă părere însă au unii cetăţenii pe care sistemul de ajutorare îi ocoleşte pe motiv că se pot descurca, dar şi unii primari care spun că asistenţa direcţionată ar fi nedreaptă întrucât îi încurajează pe cei nevoiaşi să se lase în grija statului. Iată ce ne-a spus primăriţa satului Năvârneţ, raionul Făleşti, Lidia Semenciuc “Am încercat să angajez din cei 38 care stăteau în rând la Agenţia de ocupare a forţei de muncă şi n-am găsit. 1550 de lei lunar - nu vroiau, pentru că e mai uşor să primeşti 1500 de lei stând degeaba decât 1550 să vii la lucru. Şi atunci noi rămânem fără dereticătoare, lucrători tehnici la şcoală, la grădiniţă, pentru că lefurile lor sunt cu mulţi mai mici decât ajutoarele sociale primite şezând degeaba”.
Statisticile cu care operează Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei arată că în Moldova peste 80 mii de familii au un venit mediu lunar pentru un membru al familiei sub cota de 640 de lei - limită de la care ar începe sărăcia.
