După multe discuții și declarații politice despre Legea anti-discriminare, se pare că procesul de adoptare a acestei legi în Parlament a intrat din nou în pană. Atît partidele de la guvernare cît și opoziția parlamentară ezită să susțină adoptarea acestei legi, iar problema rezidă în ghinionista expresie de „orientare sexuală”, căreia i se opune cu vehemență în primul rînd biserica.
Faptul că politicienii noștri au ajuns să se teamă de poziția electoratului, să se teamă să nu fie taxați la următoarele alegeri, este un lucru foarte bun. Aceasta demonstrează că societatea noastră se democratizează cu încetul și că electoratul are destulă autoritate în fața guvernării.
Allen Carr, în cartea sa intitulată „Easy Way to Control Alcohol”, spune că într-o societate democratică omul se deprinde să respecte opinia majorității, însă concluzia la care a ajuns autorul cărţii este că majoritatea întotdeauna nu are dreptate. Urmînd această logică, putem cel puțin admite că societatea noastră nu are dreptate în privința legii anti-discriminare, care se referă la o categorie mult mai vastă decît prezintă minoritatea sexuală în jurul căreia și-a ațintit atenția.
În toată această dispută, însă, pare-mi-se că nu este atît de important de partea cui este dreptatea cît contează mai mult nehotărîrea alianței de guvernare, care nu vine cu o poziție tranșantă în privința acestei legi - nehotărîre reflectată pe deplin și în procesul votării președintelui amînat pe parcursul a 3 ani. Să refuzi adoptarea unei legi de teamă să nu nemulțumești societatea mi se pare o poziție lașă, întrucît toate lucrurile bolnăvicioase nasc anume din frică.
AIE chiar dacă nu va vota Legea anti-discriminare ar putea să fie debarcată la următoarele alegeri tocmai pentru că este lașă: nu vor mai conta atît de mult realizările pe plan economic sau social. Deseori se întîmplă cînd societatea nu recunoaște realizările guvernării alese tot de ea cu cîțiva ani în urmă dînd o șansă opoziției, iar „logica” după care se conduce sigur că este una irațională.
Impresia mea este că societatea nici nu-și dorește o guvernare total docilă, care să țină cont cu sfințenie de orice preferință a sa și iată anume această poziție contradictorie ar putea să-i joace festa actualei guvernări. Consider că partidele liberal-democrate ar trebui să aibă drept punct de referință ceva mai stabil așa precum este recomandarea și poziția Uniunii Europene, care poate fi mult mai obiectivă în aprecieri și care numaidecît va recunoaște meritele actualei guvernări.
Este de o importanță crucială adoptarea legii anti-discriminare, pentru ca pînă la alegerile parlamentare următoare majoritatea cetățenilor să prindă o mică perioadă de timp în care să vadă cum funcționează această lege și să se convingă de faptul că nu prezintă nici un risc pentru valorile tradițional ortodox-creștine ale societății noastre. Un cuvînt greu în acest proces trebuie să aibă și președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti.