Facebook: o dependență utilă?

Astăzi vom vorbi despre un gen de conspiraţie globală, cu ghilimelele de rigoare, pe care o acceptăm benevol şi nesiliţi de nimeni, cel puţin în aparenţă, fără să avem prospecţiunile imaginare, care ne-ar spune unde ne va scoate celălalt capăt al tunelului, sau mâneca fluorescentă în care plonjăm. Este vorba despre reţelele sociale de pe internet, în care tot mai mulţi oameni îşi trăiesc vieţile paralele, sau suplimentare, alegându-se alteori cu bonusuri nesperate, foarte reale, palpabile, venite graţie conectării la lumea virtuală. Dar, se aleg şi cu ponoase, nu avem cum să negăm acest lucru.


Aşadar, oaspeţii mei de astăzi, cu care vom încerca să dezbatem un subiect extrem de incitant sunt psihanalistul Ion Moldovanu, profesor de neurologie, şi omul de afaceri Roman Ştirbu, fondatorul şi managerul unor afaceri de succes de pe Internet. A pornit povestea asta de la ştirea, pe care au citat-o colegii mei de la Praga, că Facebook-ul are de gând să scoate acţiuni la bursă. Evident că este o estimare prealabilă, ei cred că ies la bursă să câştige, nu să piardă. Asta însemnează că a devenit o chestie super-profitabilă, că profitabilă noi ştim că este din filmul despre Zuckerberg. Acum mergând la bursă, acţiunile acestei întreprinderi de fapt sugerează că, mie, unui filistin, unui om comun, îmi sugerează că iată afacere bazată pe virtualitate sută la sută, un Makler virtual devine la fel de important, profitabil ca o producţie de automobile, de exemplu.

Şi am invitat în Studio doi oameni în măsură să analizeze acest fenomen. Este domnul profesor Moldovanu, care este psihanalist şi poate să vorbească despre fenomenul acesta din perspectiva nevoii oamenilor de a se expune şi de a căuta contacte, şi un practician, Roman Ştirbu, care profită de această nevoie şi a încălecat această afacere. Domnule profesor, mai întâi pe Dumneavoastră să vă întreb: este o trăsătură a secolului 21 nevoia de a se expune în public, de a ieşi din intimitate şi de a căuta contacte? Este o mutaţie umană vizibilă deja? Sau este una aparentă?

Ion Moldovanu: „Probabil că nevoia de comunicare, nevoia de a se identifica cu un grup social, sau nevoia, eu ştiu, de a realiza anumite curiozităţi, de a avea prieteni, ea este veşnică într-o măsură mai mare sau mai mică. Deci, ea devine absolut exagerată, sau amplificată atunci când apar condiţii.”

Europa Liberă: Adică tehnologia a amplificat-o?

Ion Moldovanu: „Sigur că. Sistemul de informaţii, reţelele astea de socializare, Internetul, etc., a dat posibilitate ca de exemplu, unele dorinţe, care au fost mult timp, cum să vă zic, stopate, sau imposibil de realizat, şi-a găsit mediul propice de a fi deja pornite. Dacă îmi permiteţi să aduc o idee de a lui Sigmund Freud, care spunea că în profunzimea psihicului, adică în inconştientul uman sunt de fapt toate virtuţile şi viciile universale, cum spunea Freud, un patrimoniu trimis filogenetic, transmis mai bine zis filogenetic.

Deci, fiecare din noi are anumiţi germeni, sau un fel de nuclee rudimentare, care în condiţii prielnice pot să se activeze, pot să se amplifice şi într-o oarecare măsură, depinde de individ, pot domina comportamentul omului. Deci, interese, curiozităţi, orientări la anumite valori, etc. Sistemul de socializare din partea lui este excepţională, a fondat fenomenul informaţiei, da? Eu am discutat, când Dumneavoastră mi-aţi propus tema asta atât de intrigantă, cu câţiva consumatori de Facebook, sau specialişti. De exemplu am vorbit cu Sorin Hadârcă, economist, expert în economie, el spunea că aparent, pare că acţiunea asta de a scoate la bursă este aşa, a vinde aer şi a vinde timpul nostru. Pe de altă parte există un perete de publicitate enorm, vizitat de milioane şi milioane de consumatori de reţele informaţionale. Deci, este un aspect foarte practic.”

Europa Liberă: Domnule Moldovanu, dar nu există oare pericolul ca să substituim cu virtualitatea lumea materială? Nevoia de comunicare fizică, nevoia de a vedea un film, nevoia de a te plimba fizic, în loc să faci plimbări virtuale?

Ion Moldovanu: „Domnule Botnaru, aveţi perfectă dreptate. În toate epocile au fost persoane, care trăiau mai mult în lumea virtuală, imaginară - poeţii, filozofii, etc. Foarte des erau rupţi şi din cauza asta erau puţin alertaţi. Acum când a apărut Internetul, computerul în general, persoanele acestea şi-au găsit locul lor în societate. Mai mult decât atât, fiind cândva marginalizaţi extrem, pentru că erau inadaptivi la condiţiile sociale, acum ei devin în centrul dispozitivului, în centrul atenţiei. Acum un specialist în programare, în sistemele astea informaţionale devine unul foarte căutat. Deci accederea s-a schimbat, dar nevoile eterne ale omului au fost deja activate, cum sunt, de exemplu dosarele astea, file-uri, cum se zice în engleză, care pot fi închise, sau pot fi activate. Deci, spuneam că în profunzimea şi în inconştientul omului totul este.”

Europa Liberă: Adică nu se întâmplă nimic nou, decât ce a spus bunicul Freud?

Ion Moldovanu: „Da.”

Europa Liberă: Domnule Ştirbu, Dumneavoastră sunteţi omul cinic, care aţi încălecat această nevoie. Nu sunteţi mai cinic decât un stomatolog, care şi-a făcut o meserie pe baza unor nevoi ale oamenilor. Sau vânzătorul de pateuri. Presupun că n-o faceţi absolut dezinteresat, sau din interes ştiinţific, ca domnul Moldovanu?

Roman Ştirbu: „Noi avem proiecte sociale, dar sunt proiecte comerciale, adică evident, toate afacerile care se fac, Internetul deja devine un mediu care îţi permite să creşti foarte rapid din punct de vedere a afacerilor. Deja sunt foarte mulţi utilizatori în Internet.”

Europa Liberă: De ce asta vă preocupă şi care este motivaţia Dumneavoastră intelectuală?

Roman Ştirbu: „Este o motivaţie proprie, internă, de la care oricare porneşte afacerea. Cineva afacerea o începe de la automobil, din cauza că-i place chestia dată. Nouă ne place mai mult chestia dată, adică ceea ce ţine de lumea virtuală, adică Internetul, care permite faţă de cum a fost în secolul 20, comunicarea unilaterală, aici se permite interactivitatea. Uite, chestia asta merge ca o transpunere la ceea ce a fost până acum şi permit ca oamenii să comunice încă mai rapid.”

Europa Liberă: Haideţi să ne întoarcem la Facebook. Facebook-ul, pe lângă laturile pozitive, le are evident şi pe cele negative. În primul rând că oamenii devin dependenţi. Şi oamenii dependenţi mai ales nu sunt conştienţi de faptul că ei se expun şi serviciile secrete, chiar serviciile personal înţeleg că se uită foarte atent la ce afişează oamenii în identitatea lor şi le fac un dosar prealabil foarte amănunţit, ca să ştie cu cine au de furcă. Exploatarea acestui gen de sinceritate pe Dumneavoastră nu vă deranjează?

Roman Ştirbu: „Nu, noi toţi suntem expuşi la chestiile date, că oricum apare în vizorul la aşa organe, în caz când ai ceva de ascuns. Dar libera comunicare şi expunerea faţă de toţi, noi privim un pic altfel chestia dată. Este o chestie normală, este un trend, pe care noi îl privim cu ochi normali. Aşa ar trebui să fie.”

Europa Liberă: Dar în firea omului este în general să-şi păstreze intimitatea. Noi ne indignăm foarte mult când sunt camere de supravegheat, pe autoban-urile germane şi franţuzeşti neapărat trebuie să fie avertisment că există camere de supraveghere, etc. Dar în Facebook noi benevol ca şi cum ne expunem şi sacrificăm această intimitate. Dumneavoastră exploataţi de fapt această calitate. Mă faceţi pe mine dependent de Facebook, ca de fapt să-mi băgaţi şi publicitate, publicitate ascunsă, uneori. Publicitate nedorită, tot felul de spamuri.

Roman Ştirbu: „Întotdeauna este posibilitatea de alegere, nimeni nu impune ca tu să foloseşti Facebook şi nimeni nu ţi-l bagă pe gât. Vreai - îl foloseşti, vreai deschizi accountul,
vreai - îl închizi, vreai - îl deschizi doar la prietenii tăi. Adică sunt posibilităţi, oricum îţi oferă reţelele sociale, pentru că pe lângă Facebook mai sunt şi celelalte, care îţi oferă posibilitatea de a alege. Eu pot să închid toate datele mele personale şi să le arăt doar la prieteni, dar cine îmi sunt prietenii, asta e partea a doua. Pe asta tot cineva face bani, când ai în jur de cinci mii de prieteni, sau 10 mii de prieteni, da? Asta deja devine o microafacere.”

Europa Liberă: Domnule Moldovanu, Dumneavoastră, ca psihanalist, cum priviţi lucrul acesta, când oamenii sunt făcuţi dependenţi ca de fapt să li se bage pe gât publicitate, să-i transformăm în cumpărători de pastă de dinţi şi periuţe?

Ion Moldovanu: „Sunt de acord cu ideea Dumneavoastră. Într-adevăr, există probabil o adicţie, tendinţa asta de drog în Internet, comunicarea asta excesivă, posibilitatea de a te manifesta, dacă eşti, de exemplu, narcisic, realizezi foarte bine narcisizmul, dacă ai grandomanie poţi să ai un număr impresionant de aşa-numiţi prieteni, etc. Deci, este o posibilitate ca personalitatea să-şi manifeste atuurile, posibilităţile şi dorinţele ambiţioase care sunt. Lucrul acesta este evident. Şi probabil o parte dintre utilizatori se simt foarte confortabil.

Este a doua parte, ca ori şi ce medicament, sunt efecte adverse. Efectul advers constă în faptul că dependenţa creşte, mai ales la o anumită categorie de vârstă, eu lucrul acesta l-am consultat cu un jurnalist,
Corneliu Comendant, care spunea că în Moldova cei mai ataşaţi de Facebook sunt adolescenţii, 13-16 ani. După aceea merg 18-25 şi după 25. Ce vreau să zic? Apar deja exagerări. Chiar este aşa un articol, care se numeşte aşa: „Facebook-ul, YouTube-ul şi Twetter”. Este un exhibiţionism în masă on-line, unde alt specialist în domeniu spune că este oare exhibiţionismul o nouă modestie a secolului nostru? O normă. Este un moment, care poate apărea spontan.”

Europa Liberă: Domnule Moldovanu, dar oamenii înţeleg asta?

Ion Moldovanu: „Toţi, de la mic la mare aduc fraza asta celebră, că Facebook-ul este prietenos, dar periculos. Dar când apare transa asta, de exemplu, de a te manifesta, succesul, acolo sunt foarte multe metode de a-l stimula, atunci desigur senzaţia asta de pericol dispare totalmente, ca alcoolul, ca un drog şi riscurile sigur că cresc. Eu îmi închipui că nu este vorba numai de serviciile secrete.

Experţii în sistemele astea de socializare a marilor patroni, a marilor producători probabil utilizează extrem de abil. De exemplu, fiică-mea spunea că din Germania un băiat a rugat pe producător, a făcut un mesaj ca să-i trimită dosarul, avea nevoie şi a rămas absolut perplex când toată informaţia care era, care era expusă la un prieten, la prieteni aşa-numiţi în
număr foarte mare, i-a dat un dosar atât de deplin că acesta a rămas perplex, şocat. El a uitat multe lucruri. Toate au fost stocate foarte bine. Şi lucrul acesta a făcut, desigur că a fost o explozie, a mărit anxietatea şi deja încordarea, tensiunea consumatorilor. Nu mai vorbesc că serviciile secrete probabil e perioada lor de aur - fără eforturi au toată informaţia.”

Europa Liberă: Domnule Moldovanu, dar pe de altă parte asta înseamnă că omul trebuie să fie conştient că a intrat într-o lume nouă, că epoca romantică de aur a omenirii s-a terminat, pentru că într-adevăr se produce încălzirea globală, pentru că oricând poate să fie o inundaţie, un cutremur. Trebuie să fim pregătiţi pentru asta. Poate acesta este un antrenament foarte bun pentru genul acesta de viaţă.

Ion Moldovanu: „Posibil, o comunicare globală. De exemplu eu am o rezidentă, o fată absolut excepţională, foarte performantă, excepţională, trăieşte în lumea imaginară, spune: mie când mi-i trist, am intrat în Facebook şi comunic cu prietena din China, din Statele Unite, din Spania, etc. Imediat. Şi în cinci minute are 20 de invitaţi.”

Europa Liberă: Are vitaminele necesare.

Ion Moldovanu: „Sigur.”

Europa Liberă: Domnule Ştirbu, deunăzi a ieşit ecranizarea cunoscutului roman „Generation PI”, care de fapt este, după mine, un remake după Beigbeder, „99 de franci”. Întrebarea, dacă vreţi, stupidă, dar foarte concretă - Dumneavoastră vă simţiţi cumva vinovat, sau responsabil de faptul că exploataţi naivitatea, sinceritatea oamenilor, care intră pe Internet ca să caute vitamine. Dar Dumneavoastră vă faceţi afacerea, băgând acolo publicitatea unor produse, comercializându-le. Adică înţeleg că le faceţi oamenilor un serviciu, le daţi un produs de care au ei nevoie.

Roman Ştirbu: „Corect.”

Europa Liberă: Dar mai băgaţi şi nişte chestii, care poate nu întotdeauna am nevoie. Poate micul meu salariu îl irosiţi pe lucruri de care eu nu am nevoie.

Roman Ştirbu: „Publicitatea lucrează atunci când aveţi nevoie. Dacă v-ar da publicitatea de care nu aveţi nevoie, publicitatea în cazul dat nu prea bine lucrează.”

Ion Moldovanu: „Şi ea este foarte selectivă, de obicei, publicitatea.”

Roman Ştirbu: „Da.”

Europa Liberă: Domnule Ştirbu, vă dau un exemplu, dacă am trei televizoare bine-merci, şi Dumneavoastră îmi impuneţi o „plasmă” şi sigur că eu la un moment dat, după ce am văzut patru spoturi publicitare bine-făcute, îmi iau şi „plasma”, al patrulea televizor, deşi nu e strict necesar.

Roman Ştirbu: „Cred că aveţi nevoie. De ce nu? Pentru ce îl cumpăraţi? Tot aşa, asta este o chestie internă, dar în cazul dat acei care produc publicitatea apelează la necesităţile, poate sunt anumit condiţii, necesităţi interne. Poate în subconştient aveţi nevoie de „plasma” aceea, dar nu ştiaţi. Noi doar apelăm la subconştient.”

Ion Moldovanu: „Dacă îmi permiteţi. Mie îmi pare că s-a atins un punct sensibil, asta este un aspect etic şi important. Eu cred că vreo două-trei din ele necesităţile noastre sunt fabricate, că de fapt nu avem nevoie. Chiar un mare filozof spunea: câte lucruri pe lumea asta există de care nu am nevoie. Deci, faptul că, mie fiica îmi povestea aseară, cică eu sunt foarte atentă, e fată prudentă, fată mare de 22 de ani, spune că eu foarte atent, separat, cercul ei de prieteni într-adevăr au anumite informaţii, cu ceilalţi comunic mai general. Şi sunt întotdeauna impresionată de publicitatea care-mi vine, exact ceea ce îmi place mie. De exemplu, au văzut că eu sunt drăguţă - haine, pantofi speciali, etc. Sunt pasionată de muzică latino - situri din astea. Zice, pe de altă parte acolo e spus că toate chestiile astea sunt private, nu vor fi difuzate, senzaţia este că totul este transparent, totul este accesibil şi nu există nici o protecţie individuală a personalităţii, etc. Şi anume în situaţia asta, când vine atât de exact, selectiv la persoana dată, în funcţie de gusturi, de vârstă, fiindcă s-a expus deja, este într-adevăr un control enorm din partea producătorilor şi agenţilor economici, etc.”

Europa Liberă: Eu vreau să mă întorc la ideea asta, domnule Ştirbu, citindu-l acum pe Fukuyama, el recunoaşte că două cărţi formatoare pentru el există: „1984” şi Huxley cu „Lumea Nouă”, în care vorbea despre biotehnologii, care erau utopii şi iată se confirmă şi în cazul lui Orwell, şi în cazul lui Huxley. Aşa va fi lumea? De acum încolo lucrurile se vor complica şi mai mult? Vom trăi mereu la vedere, în faţa unor ecrane, care nu ne vor lăsa nici într-o secundă în intimitate?

Roman Ştirbu: „Ba mai mult, dacă priviţi cu 10 ani în urmă, eraţi dependent de calculator. Acum sunteţi dependent de telefonul mobil, care tot are conexiune la net şi îl folosiţi pentru reţelele sociale sau pentru comunicare pe net. Peste 10 ani va fi legătura de tip Matrix, cu CIP-uri incluse şi vei avea legătura cu satelitul. Ai nevoie de un upgrade, sau ceva, ţi-ai făcut un upgrade.”

Europa Liberă: Dumneavoastră personal aţi fi de acord să vă implanteze un CIP, să aveţi de exemplu un membru suplimentar pentru comunicare globală?

Roman Ştirbu: „Da, eu ca novator, da eu mă gândeam ce conflict eu aş avea cu copii mei. Păi eu cred că asta ar fi la un moment dat un punct de conflict, când va veni copilul meu şi îmi va spune: uite, tată, eu mi-am pus un CIP şi după asta privesc ştirile şi văd că un virus este propagat prin cipuri şi acolo, eu nu ştiu. Uite, de genul acesta vor fi momente de conflict deja cu generaţia nouă, cu toate că noi suntem novatori.”

Europa Liberă: Adică Dumneavoastră credeţi cu tărie că asta o să devină realitate? Ca şi tatuajele?

Roman Ştirbu: „Da.”

Europa Liberă: Domnule Moldovanu?

Ion Moldovanu: „Probabil este aşa o violenţă a sistemului respectiv. Violenţa asta este fondată probabil pe anumite nevoi şi necesităţi, dar sigur sunt profitorii. Spun în sensul bun profitori, dar poate şi în sens rău, când e vorba de anumite servicii secrete, care pot manipula ulterior şi pot controla totul.”

Roman Ştirbu: „Va fi o problemă de control, dar va fi şi o problemă de acces la informaţie, posibilităţi mai mari. Adică tu în orice moment poţi obţine, download-a orice carte, acces la orice informaţie, ai nevoie să conduci automobilul, tu nu eşti şofer, ţi-ai download-at - gata, cunoşti.”

Ion Moldovanu: „Încă o chestie, acum a apărut o informaţie despre ACTA, ACTA - protecţia proprietăţii intelectuale etc. Dar s-a descoperit partea negativă a lucrurilor, când totul poate fi controlat. De exemplu, sunteţi la o serată, şi acolo, de exemplu, dansaţi, arătaţi ceva, mă rog, cum vă distraţi, sau cu două sticle de bere.”

Europa Liberă: Cum dansează Medvedev, de exemplu.

Ion Moldovanu: „De exemplu, da. Este o muzică, dar muzica ceea nu este a Dumneavoastră, sau nu este plătită, puteţi să aveţi un proces. Lucrul acesta este dezastruos. Cel mai important că deja părerile despre politicieni pot fi constrânse, pot fi controlate, pot fi dirijate şi mai ales pot fi pedepsite. Deci, apar unele scheme. Acum la urmă a apărut un spot publicitar foarte simpatic, eu pot să vi-l trimit - ACTA se numeşte, anumite ţări au semnat convenţia, inclusiv România, fără să facă o discuţie publică. Deci, lucrul acesta devine un pic înspăimântător.”

Europa Liberă: Adică devine, ceea ce spunea Orwell despre controlul total. Revenind la a doua problemă, cu CIP-urile implantate, cu biotehnologia, în general, care va atinge perfecţiuni biologice, în detrimentul eticii, în detrimentul moralităţii. Domnule Moldovanu, acum se întâmplă lucrurile astea? Oamenii devenind mai dependenţi de publicitate, de Facebook, de iPhone şi tehnologii, renunţă la etică?

Ion Moldovanu: „Problema e plasată probabil în alt plan. Nu e vorba că renunţă la etică, dar se fabrică, cum ziceam anterior, nişte nevoi, necesităţi. De exemplu acum în Statele Unite, dacă nu eşti conectat la Facebook eşti om bolnav, aşa circulă între tineri.”

Europa Liberă: Adică eşti un ţăran nedezvoltat.

Ion Moldovanu: „Da. Dacă de exemplu nu eşti sistematic, cotidian conectat la internet, eşti o persoană depăşită. Pentru un tânăr lucrul acesta e un traumatism, el vrea să aibă prieteni, să aibă comunicare, să se simtă bine, etc. Deci, se diminuează, se voalează, se estompează desigur aspectele etice. Dar sper eu, oamenii mai au şi vigilenţă, se vor constitui anumite programe, consilii, asociaţii, etc. Sigur că întotdeauna este un risc în aceste asociaţii, că le vor penetra elemente de tip securitate, sau tendinţa de a controla tot, etc. E foarte complicată situaţia. Eu cred, că paralel cu dezvoltarea tehnologiilor respective, cu riscul de a avea nişte CIP-uri în creier sau într-un fel sau altul pentru a avea absolut a fi informat imediat, dar riscul şi de a fi controlat fără efort, riscurile sunt enorm de mari. Dar eu cred că este şi partea raţională.”

Europa Liberă: Partea raţională, eu iarăşi pot să fac apel la practicile mele, când accept, ca şi Dumneavoastră un prieten pe Facebook, evident mă uit cu cine se intersectează respectiva persoană. Acesta e un indice pentru mine şi eu sunt curios imediat să văd ce culori îi plac, ce filme îi plac, ce cărţi citeşte şi în felul acesta îmi dau foarte lesne seama. Evident că şi eu mă expun, fără ca să vreau, uneori inconştient, când dau un like, când dau o preferinţă de a mea, mă expun şi lumea zice: uite, prostul acesta, îi mai place de exemplu un film romantic. Se mai face înapoi pasul acesta? Sau va deveni, cum spune domnul Moldovanu, o virtute. Când o să se întâlnească doi tineri, o să întrebe primul lucru, câţi prieteni ai pe Facebook?

Roman Ştirbu: „Da, pentru tineri este foarte important, ca pe lângă că tu ai prieteni în lumea reală să ai prieteni şi în lumea virtuală. Este o comunicare şi o expunere, evident, dar odată cu implementarea CIP-urilor deja va fi pe lângă asta a doua viaţă, second life, cum se sunt deja proiectele noi, următoarea etapă, după Facebook, adică o lume virtuală sau CIP-uri, sau Facebook-CIP, putem spune aşa, care îţi permite, dacă vreau acum să fiu în China sau în altă parte, vreau acum să fiu pe Marte.”

Europa Liberă: Şi dacă virtual poţi să te duci în China, să vezi zidul, la ce-ţi mai trebuie să călătoreşti. Nu există riscul acesta?

Roman Ştirbu: „Da, va fi riscul, dar asta este o chestie, un trend. Omenire se va adapta la situaţia dată, va fi o nouă eră.”

Europa Liberă: Personal sunteţi gata să renunţaţi la aşa ceva? Să nu vedeţi zidul chinezesc, să-l vedeţi doar virtual?

Roman Ştirbu: „Dar diferenţă nu va fi. E tot aceea cum am sta aici.”

Europa Liberă: Aşa ceva mă sperie.

Roman Ştirbu: „Închipuiţi-vă, că toţi trei suntem conectaţi la CIP şi virtual ne-am întâlnit aici şi discutăm cu publicul.”

Europa Liberă: Acum, când ruşii anunţă concurs pentru zborurile astea pe Lună. La ce bun să zbori pe Lună, dacă poţi să stai bine-merci?

Roman Ştirbu: „Da, e suficient ca o persoană să vadă Luna, s-o implementeze în format de program şi ceilalţi deja profită de asta. Adică tu tot vei simţi că tu respiri, mănânci, te plimbi, adică sunt tot aceiaşi senzori, pe care tu primeşti informaţia.”

Europa Liberă: Domnule Ştirbu, cine atunci o să producă scule, papuci, pateuri.”

Roman Ştirbu: „Dar la ce va fi nevoie? Pentru ce va fi nevoie de scule, dacă tu stai în lumea virtuală?”

Europa Liberă: Dar dacă cineva va avea nevoie de o masă, de un scaun.

Roman Ştirbu: „Păi, corect, te conectezi la internet - apare masa. Vrei automobil - îţi apare automobil. Vrei o casă mare, uite tu ai o casă mare.”

Ion Moldovanu: „Vreai o relaţie intimă.”

Roman Ştirbu: „Da, vreai o relaţie intimă - ai o relaţie intimă.”

Europa Liberă: Doamne, ce Matrix ne aşteaptă.

Roman Ştirbu: „Da, acestea sunt chestii deja normale, deja la nivel militar asta deja demult e implementat, la nivel de masă deja se face publică conectările cu CIP-uri şi deja în maximum 10 ani, maximum 20 de ani asta va fi un trend normal.”

Europa Liberă: Domnule profesor, lumea trebuie pregătită pentru asta? Sau mai bine să nu o speriem, să nu vorbim despre asta?

Ion Moldovanu: „Eu cred că situaţia noastră nu e atât de apocaliptică, cum Dumneavoastră o prezentaţi, domnule Ştirbu.”

Roman Ştirbu: „Dar nu e apocaliptică, este un trend oarecare normal. Ca şi automobilul, asta e un trend apocaliptic, sau ca avionul.”

Ion Moldovanu: „Eu înţeleg altceva. Într-adevăr problema între lumea reală şi virtuală este o problemă super-interesantă, filozofică, profundă. Dar ceea ce uneşte ambele lumi este aspectul psihic.”

Roman Ştirbu: „Perceperea.”

Ion Moldovanu: „Da, este o realitate psihică, aşa numita realitate psihică, cum ar spune realitate virtuală, dar e
realitate psihică. Dar eu altceva - sunt convins de faptul că anumite proporţii, care sunt date de la Dumnezeu, sau de unde, dacă luăm o populaţie, întotdeauna populaţia nu este omogenă, este foarte eterogenă.

Sunt persoane care niciodată nu pot accepta lumea virtuală şi vor coase papuci, cum spuneţi Dumneavoastră. Cred că parte din cei care cândva trăiau în lumea lor internă, spuneam anterior, închişi, introvert, etc., un pic stranii pentru cei pragmatici din jur, acum a venit epoca lor, da epoca lor. Deci, în acelaşi timp nu înseamnă că ei vor domina lumea, fiindcă o proporţie anume. Dar sunt exagerări în trenduri.”

Roman Ştirbu: „Nu, va fi invers, viceversa, cum aţi dat exemplu. Ceilalţi vor fi deja un procent.”

Ion Moldovanu: „Posibil, dar eu nu cred că va fi viceversa. Până la urmă întotdeauna când apare o exagerare, apare şi o tendinţă pentru a contracara de exemplu un abuz de utilizare a unui produs, sau a unei activităţi, sau a unei gândiri, sau a unei filozofii. Deci, va fi un echilibru, sper eu întotdeauna. În primul rând este o protecţie instinctivă a oamenilor cu anumit nivel de cultură, de conştientizare a situaţiei pentru a proteja patrimoniul intelectual, spiritual, etc. deci, eu nu cred că va fi un virus, un cancer situaţia asta cu informatizarea, care va distruge tot. Nu. Se va găsi un echilibru extrem de inteligent între lumea virtuală şi lumea reală.”

Europa Liberă: Domnule Moldovanu, dar sunt teorii, care spun că de fapt lumea nu inventează nimic nou - monahii tibetani poate sunt mai ingenioşi, mult mai ingenioşi decât creatorii filmului Matrix, desenele Maia, etc. În fond, baza pentru această lume psihică, pentru invenţii rămâne acelaşi creier, de cinci kilograme sau cât acolo.

Roman Ştirbu: „Informaţia rămâne.”

Ion Moldovanu: „Ştiţi, domnule Botnaru, Dumneavoastră aţi
atins lucruri foarte interesante. Este vorba de aşa-numite stări modificate de conştiinţă. Deci, acum a apărut un stres enorm de mare în spectrul acesta, eu cred că utilizarea Internetului, sistemul de socializare tot schimbă un pic perceperea lumii. Iată de exemplu, eu am lista stărilor modificate de conştiinţă. Nu vorbim de psihotrope, de moarte clinică, de halucinogene, sau droguri, sau psihiatrie. Vorbim de visele de unde, reverii, în Internet trăieşti lucrurile astea. Sau de exemplu stări hipnoide, ca un fel de transă, care poate fi provocată de foame, de diete, de activitate sexuală, orgasm, tehnici respiratorii, ventilaţie, respiraţii, etc. sau meditaţii, sau relaxare, sau hipnoză.”

Europa Liberă: Dar şi un film poate să producă aşa ceva.

Ion Moldovanu: „Sigur, arta, discoteca, comunicarea, alcoolul, sigur că. Deci, Internetul şi cu toate formele lui de manifestare schimbă un pic conştiinţa, un pic au senzaţia planetară. Pentru un savant lucrul acesta este excepţional. De exemplu ai pus o problemă, 50 de participanţi, un congres internaţional la o temă.”

Europa Liberă: Da, şi sondaje şi tot ce vrei. Domnule Moldova, pe final vreau să vă întreb: oamenii care sunt dependenţi de Facebook şi de lumea asta virtuală, sunt mai fericiţi? Sau mai nefericiţi, cum credeţi?

Roman Ştirbu: „Eu cred că asta e ca şi dulcele e gustos sau nu e gustos? Da, dacă am plăcere, de ce nu? Mie îmi place, eu cred că produce fericire. Dar efectele deja ca urmare - da, pot fi câte odată negative.”

Europa Liberă: Domnule profesor?

Ion Moldovanu: „Ştiţi, noţiunea de fericire este foarte discutabilă. De obicei e problemă veşnică, dar e o problemă. Vasăzică, momentul informaţiei, care acum ne domină, e un moment pozitiv, în fond. Întotdeauna lumea a avut o curiozitate, are mai multe contacte. Eu nu vorbesc de efecte nocive, care sunt vizibile.”

Europa Liberă: Şi e treaba Dumneavoastră să le analizaţi, a doctorilor.

Ion Moldovanu: „Da, eu am mame care îmi aduc ca să tratez copiii de drogul care este legat de Internet. Dar ce vreau să vă zic? Am urmărit după vârsta de 18 ani şi în sus deja conştientizarea că Internetul este o parte importantă a vieţii, dar nu e totul devine foarte cert. Lucrul acesta m-a
bucurat. Eu am făcut, graţie Dumneavoastră , un sondaj pe diferite vârste şi am înţeles că după 20 de ani deja nu mai este un drog. Sunt persoane care au rămas drogaţi, cum cei care au probat cândva de exemplu, eu ştiu, un drog şi rămân dependenţi, dar e un procent foarte mic. Majoritatea îşi dau seama că este de fapt o chestie necesară la perioada respectivă. Deci, eu cred că ne tratăm de toate consecinţele Internetului, Facebook-ului, etc., utilizând partea lor pozitivă.”

Europa Liberă: Pe domnul Ştirbu, exact asta vreau să-l întreb: ca să nu devii dependent, ca să controlezi tu situaţia, daţi un sfat din interior. Ştiu că vă daţi cu stângul în dreptul în felul acesta, dar cum să fii stăpânit şi să nu devii dependent?

Roman Ştirbu: „Ca să nu fii dependent este greu de spus, dacă tot nu mă dau cu stângul. Dar este posibilitatea de alegere. Adică, la un moment dat pur şi simplu poţi să închizi calculatorul, să revii la viaţa reală, să te plimbi. Noi şi de asta făceam la un moment dat, când la un moment dat a apărut aşa problema, făceam întâlniri în afara spaţiului web, făceam of-line-uri întâlniri, ş.a.m.d., pentru a scoate oamenii din lumea virtuală în lumea reală.”