„Ei nu prea se uită la ţăranul nostru la sat. Să se uite la ţăran cu faţa, nu cu spatele, să se întoarcă şi o să fie mai bine”

Valentina Ursu: Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. Marian Lupu, Vlad Filat şi Mihai Ghimpu, liderii coaliţiei de guvernare, au renunțat la inițiativa de a organiza un referendum constituțional. Toţi trei au declarat că optează pentru identificarea unui candidat neafiliat politic la funcția de preşedinte al ţării. Perpetuarea crizei politice îi nemulţumeşte pe electori. Unii dintre alegatori şi-au spus pasul la microfonul Europei Libere.

Liderii Alianţei pentru Integrare Europeană au decis să renunțe deocamdată la referendum în favoarea alegerii în Legislativ a sefului statului. În timp ce politicienii de la Chișinău își continuă disputa lor îndelungată privind alegerea președintelui, Europa Liberă a încercat să afle părerile despre acest subiect ale locuitorilor din Baraboi, raionul Donduşeni.

-„Cum noi avem un preşedinte de colhoz, aşa şi ţara trebuie să aibă un preşedinte.”

-„Cum este un primar bun, cum iaca la noi primarul e tare bun, în sat aici, în Baraboi. Trebuie şi la conducere unul care e cu cap. nu noi să umblăm prin Rusia să lucrăm, peste graniţă ca să facem o capică. Să ne dea de lucru aici în Moldova noastră să lucrăm, să facem bani. Noi dacă nu avem de lucru în sat, noi tare trăim greu.”

Europa Liberă: Unde aţi fost?

-„La Soci.”

Europa Liberă: Şi aţi muncit acolo?

-„Acolo muncesc.”

Europa Liberă: Aici în sat nu aveţi loc de muncă?

-„Da ce să munceşti aici? Ţineam câte două vaci şi le mulgeam ca să putem întreţine. Lumina, gazul, telefonul, internetul şi se duc 600 de lei.”

Europa Liberă: Spuneţi, vă rog, Alianţa cum activează?

-„Ei nu prea se uită la ţăranul nostru la sat. Să se uite la ţăran cu faţa, nu cu spatele, să se întoarcă şi o să fie mai bine.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ce faceţi ca să se schimbe lucrurile aici, în sat?

_”Eu lucrez cât pot, dar cât nu pot, mă duc în Rusia şi îmi fac o copeică să am cu ce întreţine familia.”

Europa Liberă: Ce aţi putea să faceţi aici în sat?

-„Eu am lucrat în construcţii şi pot şi amu să construiesc şi case, ce putem noi în sat, cum era la noi brigadă mare de construcţii.”

-„Erau peste 200 de oameni şi lucrau. Dar acum ce a rămas? 20 de oameni.”

-„Au rămas cei care fac săcriile. Patru oameni care mai fac săcrii. Umblă prin sat şi fac ce trebuie, meloci.”

Europa Liberă: Lipsa preşedintelui vă afectează?

-„Numaidecât şi fiecare cetăţean al Moldovei doreşte ca să aleagă cât mai repede preşedintele ţării.”

Europa Liberă: Dar cine ar merita să fie?

-„Dacă ei acolo în Parlament şi nu răzbiresc ei, apoi noi ce aici?”

-„Ar trebui ei să se gândească. Ei doar au fost aleşi de popor şi ei trebuie să aleagă preşedintele.”

-„Să iasă la tribună în faţa poporului, trebuie să spună în faţa poporului şi acei parlamentari care se găsesc în ziua de azi. Ei se ştiu - troica şi cetviortâi. El se ştium că acel cetviortâi a dus doi saci de vrem şi poate să mai ducă.”

Europa Liberă: Cine?

-„Nicolaevici, Voronin, ori cum îi zice.”

Europa Liberă: Sincer, e o preocupare a Dumneavoastră alegerea şefului statului?

-„Dacă trupul fără cap, picioare şi mâini cum poate să ducă, dacă nu e rucovodstvo? Dacă construim o casă şi dacă nu puneam crâşe deasupra, ce arată casa ceea sau stroenia ceea?”

Europa Liberă: Şi dacă se alege preşedintele ce probleme trebuie în primul rând să fie rezolvate?

-„În primul rând trebuie să fie aşa, cu disciplina, să facă ordine, întâi de sus, să vină în jos şi apoi să se ridice înapoi sus.”

Europa Liberă: Aici, la Baraboi, cum se trăieşte?

-„Aici la Baraboi cum se trăieşte? Pe de o parte aş spune că da, 30-25 da, dar 75 nu.”

Europa Liberă: 75 de procente trăiesc greu?

-„Da, sunt săraci. Oamenii care nu au post de lucru.”

Europa Liberă: Cine merită să fie preşedinte?

-„Dacă o să fie un rusoton, la noi o să se uite, dacă o să fie un flămând, o să ţină la buzunarul lui.”

-„Cum am văzut eu că era Talmaci şi Nantoi, apoi e mai bun Lupu. E un om aşa mai capabil, eu socot lasă să fie mai bine Lupu.”

-„Să lucrezi cu capul pentru oameni, să ţie la ţăranul nostru de la sat şi să ne dea de lucru. Ca să fie linişte şi pace, şi noi să trăim, noi şi copiii noştri, iată ce-i.”

-„Zabastovcă, grevă. Nu, nu vreau grevă. Noi cu munca suntem. Munca, lunar am primit, e bun.”

Europa Liberă: Ce viitor are Moldova?

-„Cam slab, slab tare. Viitorul poate să fie dacă ne-ar da la toţi de lucru.”

-„Dacă nu este preşedinte, nici o ţară, nici un fel de oameni de afacere n-au încredere în noi, pentru că nu este preşedinte.”

*

Europa Liberă: Potrivit ultimelor sondaje, moldovenii ar fi afectaţi de nealegerea şi interesaţi în alegerea preşedintelui ţării. Vitalie Ponomariov este magistru în istorie şi ştiinţe politice, şef al Secţiei integrare europeană la Universitatea de stat din Cahul. Europa Liberă l-a întrebat ce problemă întrezăreşte el în actul guvernării?

Vitalie Ponomariov: „Problema guvernării este relaţiile între liderii Alianţei, care nicidecum nu pot să se hotărască ca să meargă împreună pentru a atinge obiectivele programului de guvernare.”

Europa Liberă: Care sunt elementele care nu-i pot apropia?

Vitalie Ponomariov: „Politicienii noştri pot fi împărţiţi în două categorii: politicieni, care sunt de sine stătători şi încearcă să promoveze nişte proiecte proprii în politica internă şi externă. Şi politicieni, care sunt ghidaţi de anumite forţe din spate, din umbră, care din această cauză nu reuşesc să se înţeleagă cu politicienii din prima categorie, pentru că planurile lor sunt totalmente diferite şi de regulă sunt străine, mai ales cetăţeanului Republicii Moldova. Faptul că sunt în cadrul Alianţei politicieni din cele două categorii face ca Alianţa să nu poată lucra serios şi eficient în favoarea cetăţeanului şi a Republicii Moldova. Problema constă mai mult în disensiunile de ordin economic între anumite grupuri din cadrul Alianţei.”

Europa Liberă: Cetăţeanul simplu permanent vroia ca în fruntea piramizii să ajungă cel bogat. El spera că în aşa mod această bogăţie să i se împartă şi lui.

Vitalie Ponomariov: „Visul moldoveanului de rând este ca să trăiască bine, indiferent de cine va fi la putere în această ţară peste un an, peste doi, peste trei. Este important ca cetăţeanul de rând să poată să existe în această ţară şi să-şi permită să trăiască cel puţin la limita decenţei. Din păcate acest lucru nu este realizabil. Sunt politicieni, care sunt şi buni manageri, care deja au demonstrat că pot gestiona foarte bine domeniile care le administrează. Mă refer în primul rând la politica externă a Republicii Moldova. Ceea ce face domnul ministru Leancă în direcţia integrării europene, în direcţia liberalizării regimului de vize.”

Europa Liberă: Tocmai când vorbiţi despre aceste să zic mici succese, lumea îşi schimbă opţiunea şi zice că nu mai vrea atât de mult în UE să meargă Moldova, cum au vrut-o chiar pe timpul guvernării comuniste.”

Vitalie Ponomariov: „Cetăţenii nu mai leagă ideea europeană cu unele partide din cadrul Alianţei, care erau promotoare foarte ferme a integrării europene. Pentru că aceste partide nu au reuşit să facă faţă atingerii obiectivelor de rezolvare a problemelor economice şi problemelor sociale, iar cetăţeanul este ghidat în primul rând de ideea bunăstării, de o viaţă mai bună, multe lucruri care sunt atât de simple pentru o familie de moldoveni - acelaşi frigider, care este deschis dimineaţa este important să fie cu ceva, să nu fie gol, este important ca facturile să fie plătite. Din păcate, aceste lucruri în ultimul timp nu s-au simţit şi cetăţeanul, având aceste aşteptări în 2009, a început să se dezamăgească şi de unele partide din cadrul Alianţei şi la general de toată Alianţa de guvernare. Şi în acelaşi timp şi de ideea europeană, care aceste partid atât de mult au promovat-o.”

Europa Liberă: De ce nu este eficientă această luptă cu sărăcia în Moldova?

Vitalie Ponomariov: „În primul rând este vorba de mentalitatea moldoveanului şi cei care sunt în fruntea ţării sunt şi ei de aceeaşi mentalitate. Corupţia este cel mai mare flagel, care nu permite actualei elite politice să modifice ceva spre bine în această ţară. Avem nevoie cum spun muţi în ultimul timp de un Saacashvili, de lideri cu voinţă politică foarte mare, care să meargă la schimbări chiar radicale, cu toate că ar afecta bunăstarea sau ituaţia materială, financiară.”

Europa Liberă: De ce nu se îngroaşă pătura clasei de mijloc? De ce lipseşte acest segment în societate?

Vitalie Ponomariov: „Problema e că cei care constituie partea embrionului, să spunem aşa, a clasei de mijloc au plecat sau pleacă în afara Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Cine i-a fugărit? Sau ce i-a fugărit?

Vitalie Ponomariov: „Sărăcia, nevoia, dezamăgirea faţă de ceea ce au întâlnit aici. Din această cauză mulţi tineri, care sunt şcoliţi, sunt bine instruiţi, sunt bine educaţi, au altă mentalitate, au întâlnit această rezistenţă de a schimba, de a reforma domeniile în care activează şi au hotărât să abandoneze.”

Europa Liberă: Pentru a debloca situaţia de criză din Republica Moldova, politică, ce e mai bine - referendum, alegerea şefului statului sau alegeri anticipate?

Vitalie Ponomariov: „Nici alegerile anticipate şi nici referendumul pentru Republica Moldova nu sunt binevenite. Noi avem nevoie de stabilitate politică în ţară, avem nevoie de realizarea programului de guvernare al actualei guvernări. Este foarte important ca principalele obiective, mai ales cele economice şi sociale să fie atinse de această guvernare. De aceea nu cred că soluţia unui referendum este una bună, pentru că ea presupune imediat şi alegeri anticipate. Pentru că nu poate un Parlament, care modifică Constituţia, să aleagă un nou preşedinte pentru această ţară în baza noilor modificări. Este de la sine înţeles. Alegerile anticipate pentru Republica Moldova ar crea nişte probleme mari, pentru că cetăţeanul deja este dezamăgit de situaţia politică, de situaţia economică, socială, nu mai are speranţe că se va schimba ceva şi nu cred că va mai alege aşa cum au ales la 29 iunie sau la 28 noiembrie. În cadrul alegerilor anticipate pot reveni la putere unele forţe, care nu neapărat doresc binele acestei ţări, inclusiv Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, care cu siguranţă are printre lideri persoane ghidate din exterior şi care urmăresc un scenariu geopolitic foarte clar al unui stat străin. Este important ca Alianţa de guvernare să găsească înţelegere şi împreună să reuşească să rezolve în următorii trei ani realizarea programului de guvernare.”

Europa Liberă: Alegerea şefului statului ar soluţiona multiplele probleme, cu care se confruntă astăzi cetăţeanul Moldovei?

Vitalie Ponomariov: „Cu siguranţă da. Aceasta ar oferi stabilitate Republicii Moldova şi ar pune guvernarea să rezolve problemele ţării noastre. Pentru că la moment liderii
politici spun că din cauza că nu avem preşedinte sunt foarte multe probleme de ordin politic, apar foarte multe discuţii sterile de astea şi jocuri politice, care nu ne permit să ne mişcăm mai departe. Chiar şi domnul Ghimpu recent a declarat acest lucru. Nu putem să facem administrarea acestei ţări, să rezolvăm problemele ţării dacă permanent ne jucăm de-a politica pentru că nu avem ales preşedintele. Eu cred că alegerea preşedintelui va face ca liderii politici din cadrul Alianţei să devină mai responsabili şi să rezolve împreună toate problemele ţării care au fost fixate de ei în programul de guvernare şi care trebuiesc rezolvate în favoarea cetăţeanului acestei ţări. Eu cred că alegerea preşedintelui va aduce stabilitate în ţara noastră.”

*

Europa Liberă: Şi prorectorul Universităţii de stat de la Cahul, Oleg Danilceac, crede că alegerea preşedintelui ar limpezi apele politice.

Oleg Danilceac: „Este aşa o idee - în casă trebuie să fie gospodar, trebuie să fie gospodină, trebuie să fie tot, ca după aceea să te poţi aranja.”

Europa Liberă: Şi chiar nealegerea preşedintelui să fie cea mai mare preocupare a omului?

Oleg Danilceac: „Nu ştiu. Asta este un motiv. Noi tot timpul, aşa suntem o naţiune, căutăm motive. Atâta timp cât va fi afişată această problemă, oamenii se vor ascunde după ea.”

Europa Liberă: Personal cum aţi simţit această lipsă a şefului de stat pe parcursul a doi ani şi jumătate?

Oleg Danilceac: „Personal am atâtea probleme particulare, încât m-am detaşat de tot. Cum spune un coleg de-al meu şi un prieten a spus că noi acum bolim a doua oară de vărsatul vântului. Adică noi trebuie să bolim odată pentru totdeauna, să rămână cicatricea ceea pe faţă ca la copii, ca după aceea să nu ajungem noi la o vârstă înaintată, să ne iasă măseau de minte sau să ne apară nişte boli de copilărie. Noi deja trebuie să ne luăm atestatul de maturitate.”

Europa Liberă: De ce guvernanţii nu vor să-şi asume acest mandat de sacrificiu pentru a găsi şi a pune diagnosticul bolii din societate ca să scăpăm de urgie?

Oleg Danilceac: „Pentru că ei nu se simt guvernanţi. Practic toţi guvernanţii se face impresia că sunt veniţi de la o gazetuţă dintr-un raion, care nu are nimic şi ei au ajuns să fie redactori mari la un ziar de ţară.”

Europa Liberă: Care sunt trei greşeli pe care le-au admis actuala guvernare?

Oleg Danilceac: „Trei greşeli? N-au citit pe Krîlov „Racul, lebăda şi ştiuca”. Pe urmă, nu ştiu proverbul moldovenilor - din casă nu se scoate gunoiul. Of, Doamne, şi a treia - proroc în ţara ta nu eşti. Ei trebuie în primul rând să lase mândria, orgoliul şi ţîfneala la o parte, pentru că fac atâtea greşeli. Eu nu văd să se lucreze pentru interesul statului.”

Europa Liberă: Dar cum ar trebui să se comporte şi să arate ei că lucrează pentru acest interes?

Oleg Danilceac: „Da uitaţi-vă ce spune lumea, că dacă vezi că s-a ieftinit cenzul la benzină, la petrol, sau se permite să treci un număr anume de maşini peste vamă înseamnă că unui guvernant i se permite lucrul acesta. Omul vede deja ce se întâmplă în Europa, ce înseamnă politician. Dar la noi el sare dintr-o parte în alta, dintr-o gaşcă în alta, nu există cursivitate.”

Europa Liberă: Păcatele sunt doar ale guvernării? Sau ar trebui o parte din responsabilitate să şi-o asume şi opoziţia?

Oleg Danilceac: „Păcatele sunt ale noastre, la toată ţara. Atunci când în ţară va fi totul în ordine şi atunci când acei care vor fi la guvernare şi cei care vor fi în opoziţie vor lucra pentru binele poporului, dar nu în detrimentul. Pentru că chiar şi opoziţia trebuie să lucreze pentru binele poporului. Ei se bat deocamdată între dânşii. Noi suntem ca nişte copilaşi micuţi, daţi într-o parte şi noi stăm şi aşteptăm până mama şi tata vor face ordine. Dar noi stăm deja cu scutecele murdare de câţi ani de zile? Deja a venit timpul să se liniştească spiritele şi să se aşeze la masa de tratative.”

Europa Liberă: Ce e mai important acum?

Oleg Danilceac: „Să nu se bârfească unul pe altul. Asta pentru mine este cel mai straşnic. Eu pot să fiu bâlbâit, eu pot să fiu din altă familie, dar dacă lucrăm într-o echipă mă respectaţi aşa cum sunt şi mergem mai departe. Când intrăm în mare, noi intrăm cu luntrea micuţă, cu care suntem deprinşi în râpuşoara noastră, dar în mare trebuie un vas mai mare. Deci nouă ne trebuie acum să ne schimbăm un pic
atitudinea şi să schimbăm vasul cu care noi circulăm spre aşa-zisa democraţie. Ce a spus clasicul, vorba din „Divina comedie”? Rămâne în istorie acela care face sau mult bine, sau mult rău. Deocamdată guvernarea noastră... ei nu sunt nici buni, nici răi. Ei nu au făcut ceva aşa, ca noi să spunem: da, măi, uite noi suntem pentru bine. Să aibă înţelegere reciprocă.”

Europa Liberă: Greşeşte clasa politică? Sau greşeşte cetăţeanul când votează?

Oleg Danilceac: „Mamă dragă, eu din 90 încoace permanent încercam ca să votez pentru ceva care mie mi s-ar părea la moment că este corect.”

Europa Liberă: De câte ori aţi fost dezamăgit în aceşti 20 de ani pentru votul pe care l-aţi dat?

Oleg Danilceac: „Permanent. Mergeam la vot, trecea timpul şi spuneam: gata, nu mai merg să votez. Pe urmă - nu, dau o şansă încă o dată mai merg la vot. Într-o ţară din Occident, nu pot spune care, există un muzeu al demnitarilor, cu condiţia că timp de cinci ani după moarte despre persoana asta nu se vorbeşte nimic rău. La noi în Moldova aşa muzeu nu va exista cel puţin cinci mii de ani încă. Că noi nu avem cultura aceasta.”

Europa Liberă: Cine trebuie să sădească această cultură?

Oleg Danilceac: „Noi, începând de la grădiniţă, la creşă, şcoala. Ce atitudine au profesorii? Sistemul acesta de educaţie să fie pus la un nivel extraordinar, pentru că acum ne poate salva numai educaţia. Şi plus la aceasta să nu uităm că noi încă suntem sub sindromul lui Moisei, încă nu au trecut 40 de ani, trecerea prin pustiu. Noi acum suntem
aşa, noi brodim, noi încă nu suntem vin bun, de calitate. Noi suntem ceva aşa, gustăm, dar Europa dacă ne gustă, li se umflă burta, de aceea că avem prea multe gaze şi toxine. Dar totuşi educaţia, cei şapte ani de-acasă pentru toată ţara. Personal pe mine ce mă doare, că atunci când se fredonează imnul Republicii Moldova şi stă şi ascultă imnul şi onorează drapelul numai poliţistul şi militarul, dar ceilalţi funcţionari stau şi discută anume atunci. Anume atunci fii demn de ţara ta. Noi nu suntem patrioţi ai neamului. Este o vorbă veche la străbuni, cică e cu fusta scurtă, e frig, dar dacă e moda, ce faci? Aşa e şi cu democraţia în ţara noastră. Adică mulţi mimează democraţia. Democraţia e când toţi respectă legile, când vei merge noaptea prin Cahul, nu prin Chişinău, la ora trei şi vei vedea semaforul roşu şi tu fiind preşedinte de raion, te vei opri şi vei aştepta să se aprindă verde. Când fiecare îşi va respecta legile. Fiecare trebuie să-şi vadă întâi bârna din ochi şi pe urmă şi după aceia paiul din nasul altuia.”

Europa Liberă: Încotro Moldova?

Oleg Danilceac: „Undem merge acum Moldova?”

Europa Liberă: Şi unde trebuie să meargă?

Oleg Danilceac: „Noi acum trebuie să ne ridicăm din genunchi şi să încercăm o perioadă de reculegere. Noi suntem ca şi în cântecul acela: Basarabie frumoasă, de trei ori ai fost mireasă. Ţara noastră este o fată uşuratică, care deocamdată încă nu s-a apreciat care e soţul ei. Măi, mai bine o vădană bună şi ajutată de toţi, decât una care tot timpul nu nimereşte cu soţul. Deja istoric e demonstrat - Moldova nu poate să nimerească cu soţul ei. A fost o perioadă într-un lagăr, pe urmă în alt lagăr, în altă parte. Cuiva i-a fost bine, cuiva i-a fost rău. Noi trebuie deocamdată să ne învăţăm a guverna ţara.”

*

Europa Liberă: Cum a fost şi este mediatizată criza politică în presa autohtonă? Este întrebarea pe care i-am adresat-o lui Dorin Scobioală, corespondentul agenţiei Reuters la Chişinău.

Dorin Scobioală: „Valentina, din păcate trebuie să recunosc cu rușinare că noi, jurnaliștii suntem părtași și chiar complici la penibilitatea moldovenească numită ”criză politică” sau mai nou ”criză constituțională”. Păcatul îl purtăm încă de acum 11 ani, când nu am tras la timp semnalul de alarmă pentru a atenționa societatea că o gașcă de șmecheri a substituit prin sine poporul acestei țări, pe care l-a privat de dreptul de a-și alege conducătorul. Aceea a fost de fapt prima și adevărata uzurpare a puterii de stat. Chiar dacă prin caracterul său defectuos actualul sistem și-a demonstrat de nenumărate ori nefuncționalitatea, autorii acelei ticăloase reforme se ambiționează să păstreze starea de agonie a țării, opunându-se cu vehemență revenirii la normalitate. Puțini dintre jurnaliștii moldoveni au spus cu un an și jumătate în urmă că un partid care se opune întoarcerii la alegerea directă a Președintelui, a demonstrat prin asta că este interesat de perpetuarea crizei cu orice preț. Zeci de mii de concetățeni de-ai noștri, și asta la fel am evitat să spunem până acum, s-au dovedint suficient de neghiobi, pentru a pune indicațiile de partid mai presus decât propriile convingeri, neparticipând la referendumul care ar fi putut pune capăt tensiunilor în societate și șirului interminabil de alegeri anticipate. În ceea ce privește partidele din actuala coaliție de guvernământ - nealegerea președintelul nu este o scuză pentru impotența de care dau dovadă în realizarea promisiunilor lor electorale. Câți dintre noi știu numele președintelui Germaniei sau a Italiei, bunăoară. Foarte puțini. Am auzit însă cu toții de Angela Merkel sau Silvio Berlusconi. Iar economiile celor două țări, sunt convins - ar funcționa și în condițiile unui interimat la președinție. Nu văd cum nealegerea șefului statului împiedică lupta cu corupția și evaziunea fiscală, cu monopolurile și fraudele. Nu înțeleg în ce măsură aceasta poate influența majorarea salariilor și pensiilor, creșterea PIB-ului sau dezvoltarea socială a localităților din Moldova. Mai degrabă problema constă în faptul că actualii guvernanți pășesc pe urmele tuturor predecesorilor lor de până acum - odată ajunși la putere au fost atât de preocupați de a se complace în noile funcții și de a-și trage foloase de pe urma acestora, că au uitat total despre cei pentru care ar trebui să muncească. Noi, jurnaliștii, la rândul nostru ne mulțumim să stăm cu orele pe
sub ușile lor, așteptând să ne mai spună vreo dată nerealistă la care sigur vor alege președintele sau să ne anunțe despe vreun nou referendum, care până la urmă nu se va produce. Ne-am plictisit cu toții de spectacolul ăsta ieftin! Nu asta cred că îi interesează azi pe locuitorii Moldovei, nu asta a fost schumbarea pentru care au votat și au ieșit în stradă sute de mii de oameni. Nu din cauza nealegerii președintelul pleacă peste hotare unul din 4 moldoveni. Oamenii au vrut și vor o viață mai bună, dar, obiectiv vorbind - în ultimii 3 ani au început să o ducă mai rău. Oamenilor le e indiferent cum îl cheamă și de la ce partid e funcționarul care îi fură și îi minte. Iar la capitolul ăsta de la comuniști încoace nu s-a schimbat mai nimic. Despre asta ar trebui să vorbim noi, jurnaliștii, în loc să ne întrecem cine va da primul relatarea despre încă un ”as din mânecă” a alianței-beton. Eu cred că dacă presa ar înceta să-i mai ajute pe politicieni în promovarea jocurilor lor obsure, lucrurile s-ar rezolva mult mai repede.”