LUNI
La 6.00 mi-am trezit soţul si încă mai nutream speranţa ca voi putea dormi măcar o jumătate de oră. N-a fost să fie, feciorul meu de doi ani a decis că trebuie să-l ajutăm pe tata să întârzie din nou la oficiu. După trei ore de joaca, dejun, menaj, gătit în sfârşit a venit dădaca și am ajuns la duș. Sunt adepta teoriei despre legătura dintre minte și curăţenia trupească.
Prezentatorul din televizor mă anunţă că familiei Smirnov i-au mai găsit nişte păcate. Mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă ar pleca bătrânul separatist transnistrean? Nimic. Exact aşa cum nu s-ar schimba nimic dacă marfarele ar porni, iar taxa de 100% ar rămâne pentru produsele moldoveneşti tranzitate prin zona nistreană.
Trebuie să lucrez, dar sunt atât de plictisită: Consiliul AIE - amânat, şedinţa CMC – contramandată… Parca am trai într-o casă proiectată de un amator într-o zona seismică. Niciodată nu ştii dacă scapi. Nici măcar cu o hemodializa… daca te-a prins boala fără bani si fără rând.
MARȚI
De dimineaţă am reeditat scenariul de ieri și cu această ocazie am înţeles de ce mă simt bine în postura de casnică. Munca de nevastă și mamă este ca și munca de ştirist - perisabilă prin excelență. Analogia am făcut-o cu ocazia reunirii la Hong Kong a directorilor de ştiri ale celor mai influente publicaţii din lume, unde a fost acceptată aproape unanim dispariția în scurt timp a redacţiilor clasice.
Acum un an am avut o discuţie cu directorul publicaţiei pentru care lucrez, la care, pentru a-mi păstra statutul de casnică, am invocat prognozele lui Toffler. Argumentele economice l-au convins si deja de un an, am colegi cu care lucrez zilnic, dar pe care nu i-am văzut niciodată și care deşi nu se cunosc, se ajută în scrierea anumitor texte. Ştiu că este corect şi că eficiența crește pentru că poţi lucra la orice oră îţi vine inspiraţia sau sursa, dar înţeleg că sunt nostalgică şi după cafeaua de dimineaţă care se întindea pe o oră și după serile lungi în compania colegilor.
Mi-e dor de imposibil, chiar daca ştiu că-s ridicola, exact ca și atunci când îi cer mamei să-şi facă un cuptor măcar, ca să corespundă conceptului meu de bunică.
MIERCURI
Ziua în care angajaţii din toată lumea sunt fericiţi: încă două dimineţi obositoare și vine weekend-ul. Din reflex mă bucur și eu, chiar dacă programul
De parcă aş fi Chiriţa, de dimineaţa, încep să mă gândesc cum să mă îmbrac, ce geantă şi pantofi să aleg. Ce ridicoli sunt medicii ăştia care cred că dragostea se tratează în patru ani! Poate ca da, se prescrie, dar trebuie să recunoaştem că rămâne dependenţa. Și eu sunt dependentă de întâlnirile liniştite în doi, în special după o săptămână de seri petrecute în format extins. Asta pentru că aproape toţi bărbaţii veniţi în familia noastră în urma unor afaceri maritale s-au născut tocmai în această perioadă. Am obosit.
JOI
Prima zi de iarna! Ziua României, ocazie cu care unul dintre vecini a tapetat balconul cu tricolorul, același tricolor etalat cu multă mândrie la 27 august. În Parlament deputații s-au apucat de istorie, origini și ideologii.
Discuțiile aleșilor poporului mi-au amintit de un monolog excepțional scris de Șenderovici, care a remarcat că, în secolul nostru, disputa a trecut din zona argumentelor în cea a temperamentului. Ce poate spune un om fără reședință despre arhitectură sau de ce ne-ar interesa părerea unui chel cu nas mare: să-și crească părul, să-și schimbe nasul și pe urmă discutăm. Îi spui asta și omul se declară învins, afirmă Șenderovici. Și are dreptate. Aveți dubii?! Urmăriți următoarea ședință a Parlamentului sau declarațiile de după Consliul AIE. Veți vedea cum se implementează standardele europene de către cei care le-au învățat intuitiv, substituind informația cu aspirații.
VINERI
Frig. De dimineaţă un „gospodar” a dat foc gunoiului din propria curte și întreg cartierul este acoperit de un fum negru și gros. Eu tocmai am deschis geamurile și acum nu ştiu unde să mă ascund de miros. M-am înveselit numai când am văzut o casă de funcţionar cu patru nivele învelită în fum. Îmi imaginez cât îl va costa să cureţe efectele vecinătăţii cu băieţii simpli.
Nu sunt răutăcioasă dar chiar nu înţeleg cum se face că demnitarul, în gestiunea căruia era o construcţie nefinisată s-a pomenit cu o casă pe acel teren, iar fratele său - cu un apartament în blocul nou nouţ construit alături. Aşa că am toate motivele sa văd băţul lui Dumnezeu în mana gospodarului piroman.
Dar tot nu înţeleg, EU de ce mi-am afumat casa? Aș vrea să-mi pot alege vecinii, dar e imposibil. Când într-o singură zonă sunt înghesuite blocuri „de elită”, cămine, case luxoase şi nişte bordeie cu closetul după colţ. Iată în aşa cartier european cu reflexe rurale mi-am făcut reşedinţa.
Câtă lipsa de inspiraţie la sfârșit de săptămână!
*Iuliana Bordeianu s-a născut la 18 octombrie 1979, la Chișinău. A făcut studii la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Universtitatea de Stat din Moldova. Are diplomă de master în comunicare și este redactor șef la portalul informațional AllMoldova.
