16 octombrie 2001
Actualitatea (Moderator: Radu Călin Cristea; comentator: Şerban Orescu)
Cazul C.V. Tudor, un scandal de rutină al vieţii politice romaneşti.
Ministrul justiţiei, doamna Rodica Stănoiu a ridicat ieri o cerere de ridicare a imunităţii parlamentare a senatorului C.V. Tudor. Totodată, domnia sa a cerut încuviinţarea senatului pentru trimiterea sa în judecată. Cererea urmează a fi analizată astazi de biroul permanent al Senatului, urmînd să fie apoi trimisă comisiei juridice din Senat.
Cererea de ridicare a imunităţii este urmarea unei declaraţii a liderului PRM-ist la 14 septembrie că pe teritoriul romanesc au fost instruiţi în 1995-1996, cu ştiinţa conducerii de atunci a statului, recte a domnului Iliescu, membrii ai organizaţiei palestiniene Hamas, considerată teroristă.
Impactul acuzaţiilor lui C.V. Tudor este cu atît mai mare cu cît, o lună mai tîrziu, avea loc atentatul comis de organizaţia Al Qaeda la New York şi Washington, atentat soldat cu mii de victime. Pe de altă parte, declaraţia lui Vadim din 14 septembrie survenise în plină campanie, inclusiv a preşedintelui Iliescu pentru admiterea Romaniei in NATO şi Uniunea Europeană.
Ei, i-au urmat o dezminţire categorică din partea Bucureştiului, însoţită de o punere la punct. În Romania, s-a spus oficial, au fost antrenaţi doar trăgători arabi, nu terorişti, ci personal de pază, necesar autorităţii palestiniene şi la cererea acesteia.
Bucureştiul, anunţînd, pe de altă parte, intenţia sa de a trimite în judecată pe C.V. Tudor pentru comunicare de date false. O infracţiune pentru care Codul penal prevede în articolul 168 o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare. În prealabil trebuie însă ridicată imunitatea parlamentară.
Procedura a si fost declanşată şi se va întinde în timp. Dar chiar în dezbaterea din cadrul comisiei juridice din Senat care începe azi, se va putea constata, fie chiar parţial soliditatea probelor de care C.V. Tudor dispune. Deocamdată dînsul nu pare să stea prea de tot bine, căci altminteri şi-ar fi semnalat intenţia de a face uz de probe, acum cînd se pune problema imunităţii şi nu numai la tribunal, în faţa căruia dînsul va apărea fără imunitate. [...]
Se pune însă şi altă întrebare. Ce l-a împins în definitiv pe liderul PRM la 14 septembrie ca tam-nesam să declare război preşedintelui Iliescu, după ce ani la rînd s-a bucurat de sprijinul tacit al acestuia ? Si după ce el, „tribunul” s-a ilustrat ani la rînd prin relaţii de prietenie cu ţări precum Irak, Libia sau Iran.
Să fi intervenit ca element nou actuala politică a Romaniei de apropiere de Occident care incita unele cercuri să prezinte ţara noastră ca „risc potenţial”?
Să facă C.V. Tudor ecoul acestor cercuri ? Iată de ce, clarificarea cazului Vadim trebuie să fie un imperativ absolut pentru autorităţile de la Bucureşti, o eventuală muşamalizare a cazului, precum în trecut, fiind echivalentă cu o mărturisire de vinovăţie.
