13 octombrie 2001
Editorialul săptămânii.
de Nestor Ratesh
Bătălia contra terorismului.
La o lună de la atacurile teroriste din New York şi Washington şi după o săptămână de operaţiuni militare în Afganistan, lumea apare schimbată în multe privinţe.
Nu este vorba numai de o înţelegere mult mai largă a pericolului terorist, ca o plagă planetară, nici doar de solidaritatea umană care a unit naţiuni şi continente. Avem în vedere deplasări majore pe cale să se contureze în rolul şi ponderea diverselor puteri ale lumii, în configuraţia alianţelor politice şi militare, în ierarhia primejdiilor şi natura soluţiilor de combatere a lor.
Iată America, ţara cu cel mai mare şi mai modern potenţial militar, singura supra putere a lumii, confruntată cu asaltul criminal din 11 septembrie, când o mână de terorişti sinucigaşi a reuşit să producă cea mai gravă agresiune străină asupra teritoriului său, din istoria Statelor Unite.
Armele nucleare cele mai sofisticate, armatele cele mai bine instruite, nu ar fi putut preveni acest atac.
De săptămâna trecută, războiul are o dimensiune militară dar el va fi câştigat printr-o combinaţie amplă de mijloace care să determine statele să refuze adăpost extremiştilor şi teroriştilor, să-i identifice mai devreme, să le sece sursele de venit, să le confişte conturile bancare, să le facă existenţa imposibilă.
Provocarea terorismului cere Americii o revizuire cel puţin pe termen scurt şi mediu a strategiei de apărare, a structurilor militare, a reţelei de alianţe, a naturii și amplorii relaţiilor ei cu state din diverse regiuni ale globului.
Actuala criză remodelează raporturile de forţă în Europa de o manieră foarte interesantă. S-a revitalizat parteneriatul anglo-american […]
Bătălia contra terorismului provoacă o vastă reconsiderare a poziţiei Germaniei, care pare disponibilă pentru un rol mondial care să depăşească decis limitele autoimpuse după al doilea război mondial şi care să reflecte în mai mare măsură mărimea teritoriului ei şi redutabila ei putere economică […]
Dar poate că impactul cel mai mare al crizei terorismului este asupra reconfigurării locului Rusiei în lume. Preşedintele Putin s-a raliat rapid Statelor Unite, urmărind să obţină în schimb cel puţin o legitimare a cruntelor bătălii pe care forţele ruseşti le-au dat în Cecenia. Prezenţa Rusiei în coaliţia antiteroristă a fost esenţială pentru Occident nu numai pentru valoarea ei simbolică ci şi pentru a face posibilă folosirea teritoriilor unor foste republici sovietice din Asia centrală în ofensiva americano-britanică din Afganistan.
Răsplata a fost o recunoaştere mai degrabă implicită decât explicită că terorismul cecen îşi are obârşia în extremismul islamist deci în combaterea lui, ruşii se găsesc de aceeaşi parte a baricadei cu americanii.
Ce va urma de aici este greu de întrevăzut iar experţii sunt cel mai adesea în dezacord. Ce pare însă destul de sigur este că Rusia şi Occidentul vor colabora mai mult în zone de interes comun. […]