Cînd am fost ultima dată acasă, am trecut într-o duminică și pe la biserică, și am rămas perplex să aud predica unui preot tînăr, care după ce a vorbit frumos despre tîlcuirea învățămintelor lăsate de către sfinți, a trecut la politică vorbind despre faptul că trebuie să ne „apăram religia” și că trebuie să fim împotriva înregistrării altor culte religioase sau adoptării legii nediscriminare.
Potrivit ultimelor sondaje, biserica se bucură de încrederea cea mai mare a moldovenilor. Probabil, după ce și-au pierdut încrederea în mai toate instituțiile statului, moldovenii, au fost „forțați” să ofere un credit de încredere bisericii. Aceasta, însă, ar putea pierde încrederea acordată, dacă va continua să se implice în acțiuni politice, devenind astfel o instituție politizată.
La unul din protestele puse la cale de organizațiile ortodoxe, o protestatară a fost întrebată de ce este contra înregistrării Ligii Islamice, care a răspuns tot cu o întrebare: dacă noi am merge în țările islamice, ei nouă ne-ar da voie să înregistrăm acolo biserica ortodoxă?
Deci, după cum vedem, moldovenii răspund cu intoleranță intoleranței din țările musulmane. Însă această logică a protestatarilor este conformă vechii legi: „dinte pentru dinte, ochi pentru ochi.” Pe cînd însuși Iisus Hristos a fost cel care a adus legea nouă, potrivit căreia dacă am fost loviți peste un obraz, trebuie să întoarcem și celălalt obraz...
Intoleranța religioasă față de alte culte reflectă intoleranța noastră unul față de altul: vecin față de vecin, moldovean față de moldovean, politician față de politician. Îmi amintesc de un interviu cu o actriță moldoveancă, care fiind plecată în Germania într-un turneu, spunea că a evitat categoric contactul cu moldovenii din acea țară, exprimîndu-și dezgustul față de proprii concetățeni.