Linkuri accesibilitate

Stabilitatea „de incubator” și potopul



Am fost mereu curios să știu cum poate PL să ne propună o nouă Constituție fără să ne spună exact pentru ce fel de model de republică pledează. În sfîrșit am aflat că liberalii consideră forma semiprezidenţială ca fiind cea mai bună, pentru că ar frîna setea de putere atît a vechii nomenclaturi, cît și a tinerei generații, astfel creînd un echilibru de putere între nou şi vechi.

Toate bune şi frumoase pînă aici, dar dacă spunem semiprezidențială, atunci de ce aceiaşi liberali acceptă să trecem la alegerea directă a președintelui de către popor? Acest lucru de facto va şi însemna republică prezidențială, pentru că președintele ales prin vot popular ne va aminti mereu că el are mandatul majorității cetățenilor, ceea ce va duce la disensiuni între Parlament, Guvern și Președenție - perioada Lucinschi.

Comuniștii cred că ar fi cei mai fericiți dacă s-ar reveni la alegerea directă a președintelui, pentru ca asta le-ar da perspective reale de a reveni la putere - exact așa cum s-a întîmplat în 2001.

Un alt detaliu neclar este cum să trecem la o nouă Constituție, dar să continuăm să avem un Parlament care a fost ales după o Constituție veche? Votarea prin referendum a noii Constituții trebuie să însemne automat alegeri anticipate.

Cred că o stabilitate din asta „de incubator” pentru următorii trei ani poate fi chiar mai periculoasă decât instabilitatea politică de acum. Pe parcursul acestor trei ani, cei care vor guverna țara, vor anticipa o schimbare de sistem şi vor sta mai mult în expectativă, acționînd iresponsabil spunindu-și: „după mine ... și potopul.”
XS
SM
MD
LG