21 septembrie 2001
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Gabriel Andreescu)
Horia Rusu - un portret-evocare.
În seara zilei de 17 septembrie a fost lansată la Clubul Diplomaţilor „Fundaţia Horia Rusu” a cărei menire este asociată liberalismului şi numelui celui ales drept patron. Pentru precizie aş cita chiar prezentarea: „Fundaţia Horia Rusu s-a înfiinţat în iunie 2001avînd ca scop păstrarea memoriei lui Horia Rusu şi menţinerea în atenţia opiniei publice a principiilor pe care le-a promovat de-a lungul întregii cariere politice-liberalismul clasic, capitalismul pur, nepervertit de idei socializante.”
Cu aceasta ocazie a fost publicat şi primul număr al revistei editate de fundaţie „Liber”. Aici pot fi găsite amintirile-portret semnate de Dinu Zamfirescu, Raymond Luca, Daniela Crăsnaru. Adrian Severin, Victor Cazacu, Roland Cătălin Pena, Emeld Zolt şi chiar Ioan Groşan.
Pentru intrare în context, as aminti că Horia Rusu a intrat în Parlamentul Romaniei încă din 1990, pe listele PNL. A făcut parte din mişcarea Grupul pentru Reformă politică şi morală a PNL, de unde a rezultat, după cîtva timp, PL 93. Horia Rusu a fost ales preşedintele acestei formaţiuni.
După întortocheate evoluţii PNL şi-a reunit fragmentele împrăştiate între timp. PL 93 a fost resorbit în actualul partid liberal. Dar acestea sunt simple date.
As dori să le evoc la rîndul meu pe Horia Rusu prin cîteva cuvinte. L-am cunoscut încă din 1990. Nu simpatizam nioci statul minimal, nici capitalismul pur, nici liberalismul clasic care reprezentau ideologia lui. În ciuda acestui fapt în timp am ajuns să îi port o reală afecţiune. L-am descoperit fiind, alaturi de colegul său Dinu Zamfirescu şi de Adrian Severin singurul om politic din Romania pe care l-am văzut devotat principiilor drepturilor omului şi ale minorităţilor. [...]
Eu şi colegii mei care lucram pe atunci pe această temă am ridiculizat marele „consens” pregătit de Ion Iliescu. I-am explicat lui Horia Rusu contraproductivitatea acestui demers. Conducerea PDSR ducea atunci o politică care nu dădea nici o şansă integrării Romaniei nici in Uniunea Europeană, nici în NATO. Guvernul încerca, de fapt, să împartă cu opoziţia responsabilitatea nefinalizării în 1995 a tratatului cu Ungaria şi politica sa naţionalistă costisitoare pentru ţară. Horia Rusu a fost extrem de receptiv la cele ascultate.
Venit la Bucureşti el a lansat la 20 iulie un comunicat al PL 93 care susţinea „din păcate, partide care guvernează astazi Romania deşi declară că susţin procesul de integrare nu fac decît să-l blocheze prin întreaga sa acţiune politică”. [...]
Datorită tenacităţii lui Horia Rusu textul declaraţiei a fost schimbat. Semnatarii s-au angajat faţă de obiectivul integrării şi nu faţă de program. Distincţia era esenţială.
Ion Iliescu nu a putut obţine atunci capital politic din acest eveniment, n-a putut să ascundă marele eşec al politicii practice a PDSR. Cred că acel moment spune ceva despre atitudinea umană şi politică a lui Horia Rusu. Este şi motivul pentru care am dorit să îi împărtăşesc amintirea cu ascultătorii.
