Primii ani de independență îi asociez cu acele cozi lungi pînă la drum de la magazinul din sat, în care oamenii stăteau să cumpere pîine. Uneori așteptam căteva ore pînă venea mașina care aducea pîinea, se făceau liste, dar imediat ce venea maşina, toți se îmbulzeau şi uitau şi de liste, şi de buna educaţie... Iar cine reușea sa cumpere pîine printre primii, ieșea pe poartă cu un aer de adevărat învingător.
Mi-am amintit de aceste cozi luna trecută, cînd am fost la oficiul de stare civilă de la Sîngerei, raionul în care m-am născut: aceleași cozi, aceași listă întocmită de la ora 2 dimineaţa...
Aveam nevoie de un singur certificat care să îmi fie eliberat în regim de urgență și am fost nevoit să stau cinci ore sub pereții oficiului, ca după ora mesii, să iasă o doamnă și să ne anunțe: „Cine are nevoie de acte perfectate într-o oră - poate să intre”. Pe lîngă faptul că am aşteptat de la 8 dimineaţa pînă după-masă, a trebuit să scot din buzunar 400 lei pentru certificat şi pe deasupra să o „mulţumesc” pe doamna de la ghişeu cu o cutie de ciocolate, vedeţi doar - m-a ajutat să îmi elibereze certificatul în regim de urgenţă! Numai că certificatul nu mi-a mai fost eliberat într-o oră, ci abia a doua zi. Mă întreb de ce trebuie să plătim pentru servicii care de fapt nu ne sunt oferite?
Pentru comparaţie, pot să vă spun că este o plăcere să mergi la orice oficiu de stat aici în Cehia, unde chiar la intrare, sunt instalate aparate care oferă un număr fiecărui cetăţean care intră în oficiu. Sunt instalate şi ecrane mari, care anunţă numărul următor şi ghișeul disponibil. Nimeni nu este frustrat, nimeni nu înjură şi nu se îmbulzeşte. Oare cîţi ani de independenţă ar trebui să mai sărbătorim ca şi în Moldova să ne bucurăm de servicii şi deservire civilizată?