3 septembrie 2001
Actualitatea. (Moderator: Radu Călin Cristea; comentariu: Neculai Constantin Munteanu)
Proprietatea ca furt.
După ce şi-au antrenat muşchii pe răbdarea romanilor şi a FMI-ului, amănînd de pe o săptămînă pe alta măsurile de reformă promise cu tam-tam în campania electorală, oamenii lui Adrian Năstase au trecut la obiective mai mari. Ei caută acum scurtături prin legea 10 pentru a întîrzia pînă la Paştele cailor retrocedarea proprietăţilor confiscate de comunişti.
Cu mîna la vipuşcă, trestiile gînditoare al PSD s-au pus pe treabă: Octav Cozmîncă păzeşte vulpile împăiate pentru a nu fi luate înapoi de foştii proprietari, prefecţii au ordin să-i monitorizeze cu atenţie pe primarii care oricum, sunt tot mai aproape de sufletul PSD-ului. Ministerul Culturii a început să contabilizeze straturile de vopsea şi stucatura lipită pe frescele originale din casele transformate în muzeu.
Însuşi Adrian Năstase anunţă că statul îşi va răscumpăra hoţiile cu bani puţini, după buget. „Proprietatea este oricum un moft, şi apoi statul a investit bani seriosi în renovarea vechiturilor”, spune şi preşedintele Iliescu, care uită cu inocenţa pe care doar vîrsta ţi-o poate da, tablourile, aurăria, argintăria şi sculpturile îndesate în traiste de colegii lui comuniştii. Ba uită chiar şi de banii încasaţi de comunişti din transformarea caselor furate în vaci bune de muls. Si pe urmă, ce ne-am face, dacă şi urmașii lui Burebista şi-ar cere înapoi moşiile, se întreabă cu toţii retoric, dar alarmaţi, privind maldărul tot mai mare de revendicări. [...]
Adorat de toţi politrucii care au şters de peste tot monograma regală, domeniul Peleș era trecut mereu pe lista caselor de vacanţă ale puternicilor zilei. Comuniştii şi-au şters bocancii de baldachinele regale şi-au strivit ţigările de lambriuri şi au şterpelit cu voluptate din setul de scrumiere. Doar erau „proprietatea întregului popor”.
Şi apoi, ce simbol mai bun al republicii triumfătoare decît fostul domeniu regal, transformat în traftir pentru batalioanele de aparatcici şi dormitor pentru convoaiele de hămesiţi ai noii puteri. Nu erau ei „poporul suveran”?! Cererea Regelui a declanşat seismul.
Valurile cererilor de retrocedare sunt prea bine regizate pentru a nu fi fost cumva „planificate”. Si este lesne de văzut că zecile de mii de revendicări depuse pe mesele primăriilor fac parte dintr-o singură ecuaţie, cu o singură necunoscută: atitudinea guvernului Năstase.
Adrian Năstase a luat mereu, din liceu şi pînă la Bruxelles note bune la teorie. Ştie ceva română, are ceva logică, dar şi o mentalitate de elev care crede că poate lua un examen doar pentru că are freza pe o parte. El a intrat în ecuaţia retrocedărilor zîmbitor, dar cu un „nu” mare scris pe dosul programului de guvernare.
A promis că va rezolva problema dar soluțiile au sfidat mereu bunul simţ. Deşi specialist în drepturile omului, e drept, pe vremea comuniştilor, ceea ce spune mult, premierul tot mai ascute creioanele şi amînă rezolvarea acestei ecuaţii simple. El dă tot mai mult senzaţia că aşteaptă rezultatul summitului de la Praga. Din mişcările lui cu încetinitorul răzbate tot mai mult dilema care îl macină: dacă intrăm, la ce bun să mai restituim proprietăţile? Iar dacă nu intrăm, de ce sa-mi mai pun problema?!
