Un bilet la tratament, o dată în secol

Despre majoritatea pensionarilor din Republica Moldova se poate spune cu certitudine că, deşi au în spate decenii de muncă devotată, cu cotizaţiile sindicale şi contribuţiile sociale plătite, aşa cum o cerea legea, astăzi nu au nicio şansă să obţină un bilet de tratament la tarife conforme cu veniturile lor.

Dreptul tău: dreptul la odihnă

Lilia Istrati din Criuleni, face parte din această categorie. Am întâlnit-o la unul din sanatoriile Moldovei din staţiunea Sergheevca, Ucraina, unde a ajuns împreună cu soţul pentru 10 zile să-şi întremeze sănătatea, gratie celor doi feciori care au plătit biletele de tratament. Obţinerea unui bilet de tratament de la Asistenţa socială este aproape imposibilă, spune Lilia Istrati:

„Trebuie să stai la rând trei ani de zile. Daca ai muncit 35 de ani şi ai stagiu îţi dau o foaie, dacă ai mai puţin, nu-ţi dau deloc. Trebuie trei ani să stai la rând ca să poţi să vii aici să te odihneşti. Băieţii au văzut că nu-i chip, au scos ei din buzunar şi am venit noi aici. Noi nu avem posibilitate, soţu-i bătrân şi eu îs bătrână. Eu am pensie 535 lei şi el 800 primeşte, dar ce faci cu aceşti bani. E greu, cumpărăm medicamente, el cu bronşita cronică, eu cu picioarele şi tensiunea. Când eşti bătrân, toate se grămădesc”.

Nici salariaţilor nu le vine mai uşor când ajung să aibă nevoie de refacerea sănătăţii, şubrezită, de cele mai multe ori, la locul de muncă. Soţii Grigore şi Eudochia Spoială din Nisporeni, pe care i-am întâlnit la aceeaşi staţiune balneară, adună banii şi, odată în patru ani, reuşesc să-şi vadă de sănătate preţ de câteva săptămâni. Deşi cunosc prea bine că ar avea dreptul să obţină bilete de tratament de la locul de muncă, ei nu pun nicio speranţă în ceea ce li se cuvine:

„Întrebăm, foi nu sunt, şi am hotărât să venim din cont propriu să ne lecuim oleacă că tot ne doare şi mâini şi picioare. Mai tare te doare când plăteşti, da, o mulţime de bani. Acum mai tare avem nevoie, dar taman când o ai atunci nu ţi-o dau. Înainte erau foi care ardeau şi atunci cine dorea se putea duce. Eu am fost aici, la Sergheevca. Dar acum, în ultimii 5-6 ani – nimic. Dacă noi plătim lunar sindicatele, trebuie să fie ceva, măcar odată în trei ani, dar să fie ceva. Dar aşa nu e nimic. Strângem şi noi bănuţ la bănuţ măcar să ne lecuim oleacă. Şi am luat pe 12 zile, nu pe 18, cât de puţin, dar să fim şi noi oleacă şi la mare...”

Staţiunile balneare de pe malul Mării Negre, care au rămas, se pare, numai pe hârtie în posesia Sindicatelor din Moldova, funcţionează la capacităţi reduse. Din an în an este tot mai greu să obţinem contracte din Moldova, spune Sergiu Movilă, medicul şef al sanatoriului „Serghei Lazo” din Sergheevca: „Participam la concursuri la Casa Naţională, însă foile sunt mai scumpe pentru că în Ucraina se plăteşte şi TVA, în Moldova nu se plăteşte TVA”.

Totuşi, moldovenii dau preferinţă staţiunilor din Ucraina mai mult din tradiţie, dar şi pentru că sunt destinaţii relativ ieftine şi pe potriva veniturilor majorităţii salariaţilor. Cei mai mulţi moldoveni, pe care i-am întâlnit la staţiunile din Sergheevca, au ajuns acolo pe cont propriu.

Recuperarea sănătăţii salariaților prin tratament balneo-sanatorial se face de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, care procură prin licitaţii bilete de tratament balneo-climateric şi le repartizează Sindicatelor şi Patronatului, în conformitate cu un regulament aprobat de Guvern. Numărul biletelor pentru tratament şi recuperare este mult mai mic decât necesităţile angajaţilor, din care cauză unora dintre salariaţi nu are cum să le vina rândul să beneficieze de recuperare sanatorială din contul asigurărilor sociale, spune şeful Departamentului Juridic al Confederaţiei Sindicatelor din Moldova, Ion Preguza:

„Dacă este angajat în baza unui contract individual de muncă el este supus asigurărilor obligatorii şi are dreptul să beneficieze de un bilet de tratament recuperatoriu. Pe lângă faptul că el este asigurat împotriva unui risc pentru pensie, concomitent el are dreptul la foi de tratament, însă, potrivit regulamentului, odată la 3 ani de zile, acest drept se realizează foarte greu. La nivel de întreprindere reprezentanţii angajaţilor decid distribuirea foilor. Ar trebui să fie nişte criterii, pentru că odată la 3 ani nu-i varianta cea mai bună, poate că unii ar avea nevoie de doi ani la rând, însă excepţii nu sunt.”.

Un control al Curţii de Conturi privind modalitatea repartizării de către Confederaţia Sindicatelor din Moldova a biletelor de tratament balneoclimateric efectuat în 2010 a scos în evidenţă mai multe încălcări ale drepturilor salariaţilor. Unii angajaţi au beneficiat de câteva bilete de tratament în trei ani, iar pe alţii rândul la un bulet de tratament îi poate ajunge, în cel mai bun caz, eventual într-o sută de ani.