Cîţiva profesori de la Universitatea Carolină din Praga, proaspăt întorşi de la Chişinău, împărtăşindu-şi impresiile la una din ore cu studenţii, spuneau că au fost uimiţi să vadă numeroasele oficii de schimb valutar de la Chişinău.
Am fost şi eu uimit să aflu de la o cunoscută, care trăieşte la Chişinău, că în fiecare lună trebuie să schimbe leii moldoveneşti în euro ca să-şi plătească chiria. O altă cunoscută a procurat un apartament şi întreaga sumă a trebuit s-o plătească în euro. Chiar şi moldovenii care îşi cumpără tichete spre Praga trebuie să achite în euro. Şi atunci mă întreb: care este rostul leului moldovenesc?
Deja suntem cu toţii obişnuiţi cu faptul că în Moldova preţul pentru o casă, pentru un automobil numaidecît îl vom găsi în euro. Dar dacă am ajuns ca şi gazda sau biletul de autobus să-l plătim în euro, atunci putem să ne dăm seama cît de multă încredere au moldovenii în moneda naţională. Aici, în Cehia, nicăieri nu am văzut preţul unui apartament sau case în euro: toate preţurile sunt în coroane cehe.
Degrabă vom sărbători 20 de ani de independenţă şi politicienii se vor întrece în discursurile lor patriotarde, vorbindu-ne despre „statalitate”. Statalitatea, însă, o vom fortifica atunci cînd moneda naţională va reprezenta o sursă de încredere atît pentru cetăţenii Republicii Moldova, cît şi pentru investitorii străini.