4 august 2001
Actul medical de performanţă înseamnă foarte mulţi bani.
Interviul săptămânii.
Realizator: Petru Ionescu.
Invitat: Daniela Bartoş, ministrul sănătăţii şi familiei.
În primul rând, ministrul sănătăţii nu crede că se poate vorbi de un „paradox” în sistemul sanitar care, pe de o parte, se mândreşte cu performanţe de talie mondială, pe de altă parte, este lipsit de servicii de bază.
„Să nu uităm că ani de zile nu s-au făcut investiţii majore în sistemul sanitar, că marea majoritate a clădirilor unităţilor sanitare sunt vechi, că nu am avut niciodată banii pentru a le moderniza la standardele impuse de Uniunea europeană. [...]
„Tocmai pentru că actul medical de performanţă înseamnă foarte mulţi bani, este important să ne gândim cât ne putem permite şi până unde ne putem permite tehnici medicale de vârf. [...]
Bugetul pentru acest an este de circa 70 de miliarde de lei dar nu trebuie uitat că un transplant costă între 20 şi 70 de mii de dolari. [...]
Situaţia medicului de familie este între timp clar reglementată dar mulţi au probleme să înţeleagă că se confruntă cu regulile economiei de piaţă. Medicul de familie este plătit pe de o parte pentru numărul de pacienţi înscrişi pe liste (ceea ce nu este bine) şi numai o parte este plata pentru serviciile mediale prestate. Raportul ar trebui inversat, să fie plătit mai mult pentru serviciile medicale şi mai puţin pentru numărul de pacienţi. [...]
La unii medici de familie s-au găsit, din nefericire, şi sisteme de a atrage bani care nu au fost justificaţi; [...] banii au fost returnaţi Casei de asigurări dar Casa nu a luat măsuri aspre împotriva acestor persoane care au încălcat legea.
Cât priveşte deschiderea cabinetelor medicilor de familiei, acestea au fost date într-un fel de comodat în baza unei ordonanţe din 1998. Medicilor li s-a atribuit un spaţiu cu tot echipamentul care exista acolo, pe o perioadă limitată la cinci ani. Atribuirea în comodat a fost fără obligaţii ataşate contractului.
Probabil că în curând va trebui să găsim o formă care să corespundă legilor privatizării , fie închiriere, fie scoatere la licitaţie.[ ...] La nivelul ministerului încercăm acum să extindem implicarea sistemului privat în sănătate, odată prin dezvoltarea spitalelor private, fie prin concesionarea unor spitale către sectorul privat, fie să dezvoltăm spitale private în spaţiul unui spital public [...]
Ne gândim şi cum am putea transforma managementul spitalelor într-unul privat [...] Sistemul privat din sănătate nu va depăşi, în următorii patru ani, 25 la sută din întregul sistem. [...]
Cât priveşte lista medicamentelor compensare, este elaborată de Comisia de transparenţă a ministerului Sănătăţii, împreună cu Casa de asigurări; [...] se ţine cont de bolile cele mai frecvente dar şi de posibilităţile statului de a acoperi costul medicamentelor. Se discută şi cu ministerul muncii, pentru că procentul de compensare trebuie corelat şi cu puterea de cumpărare a populaţiei...”
