Hotărât lucru, judecând după vorbele și faptele parlamentarilor noștri, politica îngrașă, prostește sau scufundă în ridicol. Altfel cum să explici faptul că motociclistul Călin Popescu Tăriceanu zice că Ponta, Nastase și Iliescu sunt mânați de profunde convingeri democratice, deși Ponta se afișează cu tricouri cu Che Guevara sau cu șepcuța lui Mao, Năstase confundă democrația cu clepotocrația, iar Ion Iliescu și-a manifestat convingerile democratice asmuțind hoarde de mineri asupra manifestanților din Piața Universității, unde au plantat flori, după ce au trecut Bucureștiul prin foc și bâte.
Mai nou, liberalul Varujan Vosganian amenință și el cu ieșirea în Piața Universtății dacă proiectul legii votului prin corespondenţă va trece de Parlament. Și cum nu ajungea o măciuca la un car de oale, democratul Varujan a dat drumul și la gogomănia supremă, aprobarea votului prin corespondență ar echivala cu „o lovitură de stat”! Nici mai mult, nici mai puțin!
La una ca asta nu te-ai fi așteptat de la un finanțist avizat ca Varujan, pe deasupra poet și prozator de succes, care știe bine câte miliarde de euro trimit anul în țară românii siliți să ia calea străinătății. Dar, cine știe, l-o fi stricat noul anturaj al Uniunii Social-Liberale. În compania USL-așilor, cu prostănaci ca Geoană, cu prostuți ca Ponta, cu incoruptibili ca Năstase, cu colaboratori ai securității ca Dan Voiculescu și cu activiști comuniști ca Iliescu te sminteșit cât ai zice „cartea șoaptelor”. Dacă nu cumva Varujan a căzut victimă sindromului Geoană. Care pare inteligent!
Potrivit ministrului de externe, în străinătate trăiesc și muncesc circa trei milioane de români cu drept de vot, dar numai 5% au votat la ultimele alegeri. Nu din lipsă de spirit civic, ci pentru că centrele vot din străinătate sunt puține, la mari distanțe de locurile lor de reședință, ceea ce implică fie renunțarea la vot, fie cheltuieli suplimentare pentru excercitarea unui drept consfințit de Constituție. Pentru a remedia anomalia, PDL a inițiat un proiect de lege pentru exercitarea dreptului de vot prin corespondență.
O modalitate de vot practicată cu succes în democrații mai așezate decât cea din România, cum ar fi Germania, Austria, Irlanda, Italia, Spania, Elveția. În unele din aceste țări votul prin corespondență este accesibil și rezidenților locali, care în ziua alegerilor nu pot sau n-au chef să se deplaseze la centrele de votare. Dar nu se privează sau nu sunt privați de dreptul de a alege, pe care și-l pot exercită prin corespondență. Firește, cu punerea la punct a unor sisteme eficiente, care funcționează, de eliminare a unor posibile fraude.
„Frauda” este cuvântul cheie în România. Este și motivul pentru care opoziția este împotriva votului prin corespondență. Scandalul a pornit de la prostuțul Victor Ponta care, la ultimile alegeri pierdute de PSD, s-a trezit gândind cu voce tare: „ai lor au furat mai bine decât ai noștri”. Fraudarea alegerilor nu s-a dovedit, prezumpția de onestitate funcționând și la alegerile organizate de PSD, deși cu toții ne amintim de autobuze electorale, de pungi de zahăr, de sticle de ulei și de găleți de plastic ca atenții electorale. Contra este și UDMR, din coaliția la putere, care invocă, pe lângă posibile fraude, și costurile, posibil, ridicate, ale votului prin corespondență.
Însă o țară ce susține cu bani mulți o formațiune care nu este partid și se preocupă aproape exclusiv de revendicări etnice, va găsi mijloacele financiare să asigure accesul la vot atât maghiarului din Convasna, cât și românului din Hiroșima. Amândoi sunt cetățeni români cu drept de vot și egali în drepturi, zice Constituția. Ar fi nedrept să-l silești pe cel din Hiroșima sa cheltuiască bani pentru a străbate cei 1800 km care-l despart de cel mai apropiat centru de votare pentru a-și exercita un drept garantat de Constituție. Votul prin corespondență ar rezolva decent și democratic acest impas.
Opoziția se teme de voturile românilor din diaspora nu din cauza unor posibile fraude, pe care le-a practicat cu nerușinare când s-a aflat la putere. Însă românii din străinătate, în contact cu democrațiile în care trăiesc, sunt mai conștienți de importanța prezenței la vot și a exercitării drepturilor pe care le au. Și nu mai vor să audă de democrația originală a lui Ion Iliescu, nici de capitalismul de cumetrie. În plus, nu mai sunt sensibili la gargara social-democrată, nici la atențiile sub formă de pungi de zăhăr, sticle de ulei și găleți de plastic.
Ideea lui Vosganian că aprobarea votului prin corespondență ar echivala cu o lovitură de stat e de toată minunea. Are ceva în comun cu faimosul drob de sare. Sau cu piesa „Proștii sub clar de lună”, plasați acum și în Piața Universității! Poate va fi vizitat și de Iliescu. Vor depăna împreună amintiri despre felul în care comunistul Iliescu și securiștii lui au pus mâna pe putere. Un subiect bun pentru liberalul prozator Vosganian. Pentru un roman cu accente sud-americane și duhoare dâmbovițeană!
