16 iulie 2001
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: Neculai Constantin Munteanu)
Coasa lui Lupu.
Chiar în zoua în care colegii sai din delegaţia permanentă discutam demiterea sa, Vasile Lupu a apărut în poarta partidului cu o coasă în mînă. Explicaţia pozei, îndelung studiată de fotoreporteri şi cameramani este superfluă. Vasile Lupu şi-ar fi recuperat unealta pentru a pleca la muncă. Cu sau fără voie, coasa din mâinile lui evocă revoltele ţărăneşti care ar urma, în cazul în care partidul ar renunţa la autorul legii pentru restituirea fondului funciar.
Însă, presa a văzut şi ceea ce fostul vicepreşedinte ţărănist nu ar fi dorit în ruptul capului să fie cunoscut, vizita lui la Cotroceni în ajunul şedinţei în care gruparea lui Ciorbea s-a dispensat de Vasile Lupu şi l-a plasat pe Cătălin Chiriţă în cimitirul elefanţilor. Si acolo, domnul Lupu s-a dus tot în interes de serviciu, e drept, cu vestă în loc de ilic şi servietă în loc de coasă.
Parcă nepăsător în faţa viitorului său politic, Vasile Lupu dădea astfel apă la moară celor care îl acuzaseră că pactizase cu Ion Iliescu pentru a-i scoate pe ţărănişti de pe scena istoriei. Pentru gruparea Ciorbea, dialogul, mai degrabă imaginar al lui Vasile Lupu cu Ion Iliescu a fost ultimul pahar. Text sau pretext al înlăturării succesorului statuar al lui Andrei Marga la şefia partidului, vizita la Cotroceni s-a încadrat perfect în scenariul complotului imaginat de Victor Ciorbea. [...]
De partea cealaltă, apărătorii tradiţiei ţărăniste sunt fie triste figuri din fosta guvernare, învinşi la alegerile generale şi de partid, fie dezertopri în numele moralităţii care au pus cu toţii umărul, cu voie sau nu, la falimentul partidului.
PNTCD-ul experimentează astazi stări prin care alte partide nu au mai trecut.
Principalul partid la guvernare timp de 4 ani, se luptă acum din răsputeri să-şi cîştige echilibrul în viata extra-parlamentară. Însă, ca şi în perioada guvernării, se tem e că după o terapie de şoc nu se va mai regasi pe sine cu slăbiciunile şi erorile sale. Multi se tem astazi de coasa lui Vasile Lupu. Nu pentru că ar şuiera a revoltă peste capetele lor, ci pentru că ar putea fi chiar coasa imanentă a istoriei ce le va secera destinele politice şi îi va arunca în anonimat.
Din fericire sau nefericire, nu-i adevarat că ridicolul ucide. Cel puţin în Romania. Dacă ar fi adevărat, lumea politică românească n-ar fi decît un maldăr de cadavre. Unele vii, dar tot cadavre; tărăniştii ar fi stratul cel mai de jos.
