Mulți au privit cu speranță la alegerile locale din iunie 2011, crezînd că rezultatele acestor alegeri vor pune capăt instabilității politice, însă ne convingem că situația politică degenerează tot mai mult. Este clar că instabilitatea politică în care am ajuns se datorează cadrului legal actual, care permite absolut totul ce nu este interzis de lege în virtutea principiului universal.
Premierul Filat după o săptămînă de consultări cu societatea civilă și partidele politice, a prezentat soluțiile pentru depășirea instabilitații politice: a propus remanieri în guvern și structurile de stat, și impulsionarea procesului de alegere a șefului statului prin invitarea la negocieri a comuniștilor.
Înțeleg prudența Premierului în expunerile sale - probabil are teamă să nu fie cumva suspectat că ar pune la cale o alianță de guvernare cu comuniștii. Totuși, în astfel de situații, este nevoie de mai mult curaj și abordări mai tranșante. Nu sunt de acord cu schimbarea Constituției astfel ca cetățenii să-și aleagă Președintele prin vot direct și nici cu ideea ca să fie indentificată o candidatură de compromis pentru președenție care să fie votată de întreg Parlamentul.
Președintele trebuie votat de o alianță de guvernare impusă de lege și nu de una care a apărut în urma negocierilor dintre partide.
Cu toții ne-am convins că partidele parlamentare din Moldova sunt incapabile să poarte negocieri care să ne ducă spre o stabilitatea politică de lungă durată. Soluția capitală în acest caz este ca întreg Parlamentul să voteze o lege, care să reglementeze clar modul în care se formează viitoarea alianță de guvernare, alianță care trebuie să fie formată de primele două cele mai puternice partide din țară.