3 iulie 2001
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: N. C. Munteanu).
Fabricat în Romania.
Nimeni nu a ştiut acum cîteva zile ce înseamnă pentru guvernul Năstase lozinca „fabricat în Romania”. S-a crezut că este un fel de a spune că va finanţa iarăşi din banii publici găurile negre şi preţurile la produsele de bază. S-a crezut că va încetini privatizarea şi multe altele. Si iată că, de cîteva săptămîni, lozinca a început să capete înţelesuri sinistre.
Anunţul că ministerul lui Ovidiu Muşetescu va cere în instanţă rezilierea contractului de privatizare de la Reşita a smuls un lung oftat de multumire din piepturile de aramă ale liderilor de sindicat. şi în primul moment părea să dea satisfacţie mulţimii de salariaţi care îi urmează. Ţinta principală fusese atinsă: cei care păreau sursa răului din combinat erau înlăturaţi printr-o trăsătură de condei.
Ministrul, aşadar un reprezentant al guvernului nu mai negocia cu proprietarul de drept ci cu salariaţii şi aleşii locali. Cei care au analizat la rece situaţia ştiau că declaraţiile prosteşti ale ministrului privatizării sau ironiile premierului nu rezolvă de fapt nimic. Poate că, mai degrabă pun paie pe foc. Reşita este un monument istoric de proastă gestiune. Are datorii de mii de miliarde de lei acumulate din preistoria economiei de piaţă încă de pe vremea dinozaurilor din guvernul Văcăroiu. [...]
Indiferent cum va fi soluţionat, cazul Reşita dezvăluie un adevar pe care toţi îl bănuiau. Ministerul lui Ovidiu Muşetescu nu mai privatizeatză decît ciurucuri, dar a adunat la tribunal mai bine de 400 de dosare prin care cere rezilierea unor contracte de vînzare-cumpărare.
Semnificativ este şi faptul că greva prelungită de la Reşiţa se petrece în paralel cu desfăşurarea altui scandal internaţional fabricat în Romania. Scandalul care a căpătat semnificaţii diplomatice îl are în centru pe Aristide Roibu, coleg de partid al lui Adrian Năstase şi şeful comisiei juridice a senatului. Omul a făcut firmă cu nişte elveţieni, pe care, dacă ar fi să dăm crezare presei, i-a şmecherit la sînge.
Celor două cazuri li se pot adăuga multe altele în care investitorii străini au rămas cu „ochii în soare”, înşelaţi regal. Rămîne de văzut cine trage foloasele de pe urma „ţepei” la romani. Cu siguranţă, nu salariaţii şi nici contribuabilii mărunţi. Faptul că imensa majoritate a acestor găinării se petrec cu semnături ministeriale şi pe baza unor şedinţe de guvern, ne face să ne gîndim că ne aflăm în faţa unui capitol secret dintr-un program politic.
La Reşiţa, americanii se feresc să dea nume. Ei vorbesc însă de un puternic curent anti-occidental pe care l-au depistat printre grevişti. Ghici ciupercă ce-i ?! Lideri ai sindicatului cochetează cu PRM-ul, apar la braţ cu locotenţii din teritoriu ai lui Corneliu Vadim Tudor. La manifestaţie s-au împrăştiat fluturaşi de partid şi oamenii cîntă conştiincios prin piaţa centrală a oraşului „noi suntem români”. Pînă una alta sunt români... şomeri! dar mai bine şomer „fabricat în Romania” decît un salariat al vreunui „venetic”...
