16 iunie 2001
Editorial săptămînal
de Nestor Rateş
TVR și SRR față-n față cu guvernarea.
„TVR şi SRR sunt numite posturi publice dar sunt tratate ca posturi de stat. În democraţia românească dacă s-a schimbat guvernul trebuie să se schimbe neapărat şi conducerile celor două instituţii. De parcă nu ar fi instituţii de presă, eliberate de presiunea politicului, ci ministere care pun în aplicare programul de guvernare.... De parcă nu ar funcţiona sub protecţia libertăţii presei care este un principiu constituţional indispensabil oricărei ordini democratice.
Nu au trecut decât câteva luni de la preluarea puterii de către PDSR că parlamentarii săi sunt nerăbdători să preia controlul celor două instituţii de presă cu vaste auditorii.
Vor să o facă, au şi început treaba în comisiile de specialitate, printr-un şiretlic procedural: să respingă rapoartele de activitate, ceea ce ar antrena demisia consiliilor lor de administraţie cu câţiva ani buni înainte să le expire mandatul. [...]
Promotorii acestei acţiuni par să ignore faptul că ar crea un precedent grav, într-o zonă de extremă sensibilitate şi vizibilitate, procedând la o schimbare pe care trecuta putere nu a făcut-o și viitoare puteri nu ar trebui să o facă. [...]
Cu greu ar putea fi găsite motive serioase pentru schimbarea preconizată în activitatea jurnalistică a celor două instituţii. Radiodifuziunea Română şi-a conceput şi continuă să-şi conceapă emisiunile cu o atenţie extremă la respectarea echidistanţei faţă de forţele politice... TVR practică un jurnalism mai puţin restrictiv adăugând la ştiri nude şi analize, comentarii, interpretări.
Oricum, chiar dacă emisiunile celor două instituţii ar fi fost deficitare în conţinutul lor, politicienii ar fi ultimii în stare să emită judecăţi obiective în această privinţă. Cum ar putea protagoniştii meciului să fie şi arbitrii lui ?
Dezbaterile din comisiile de cultură asupra rapoartelor respective au evidenţiat o avalanşă de subiectivităţi flagrante şi nu de puţine ori, penibile. [...] Depolitizarea posturilor publice de radio şi televiziune din România este o problemă care merită examinată şi discutată. Ea nu va fi obţinută, în nici un caz, prin înlocuirea actualelor consilii de administraţie cu altele, docile puterii şi clientelei ei politice.
În fapt, ar fi o politizare silnică, ce pune sub semnul întrebării însăşi libertatea presei şi ar fi un afront faţă de jurnaliştii profesionişti care lucrează în cele două instituţii”.
