Expoziția Marilenei Murariu, inocent intitulată „Despre Elena în general”, a scandalizat nu puține spirite pudibonde încremenite în refuzul nudului în arta plastică. Pe motiv de imoralitate. Iar cînd cea dezbrăcată de imaginea oficială este chiar Elena Ceaușescu blasfemia nu-i departe. De două ori blasfemie. Odată pentru că, chiar îmbrăcată, Elena Ceaușescu nu părea o culme a femintății plină de vino-ncoace. Și încă odată fața de vigilența cu care a impus morala proletară și tiparul activistei acre, cu taior, coc și fustă cu lungimea reglementată să ascundă frumusețea unui picior de femei.
Iar Marileana Murariu vede enorm și simte monstruos. Nu numai că reușește s-o dezbrace pe Elena Ceaușescu, într-o deliberată caricatură de un erotism exacerbat și hidos, dar o înconjoară și de o faună de monștri masculini, politicienii noștri de ieri și de azi, ieșiți nu din somnul rațiunii, ci din somnul națiunii. Efectul e de un comic irezistibil și de o actualitate încremnitoare.
Tabloul „Originea Lumii Noi” se vrea o replică în caricatural a pânzei „Originea lumii” de Gustave Courbet, socotită o culme a artei erotice explicite și chiar mai mult decât atât. În prim plan, Elena Ceaușescu, născătoare de lume nouă. In spatele ei, cei trei crai de la răsarit. Cu zâmbete carnasire, în stînga Nicolae Ceaușescu, în dreapta Gheorghiu Dej și, între ei, urmașul Ion Iliescu, zâmbărețul și emanatul revoluției, care îl ține în brațe, în chip de om nou, pe Adrian Severin. Înfășat în steagul Uniunii Europene pe post de scutece! Și el zâmbăreț, dolafan, frumușel, îți vine să-l scuipi. Ca să nu-l deochi, firește.
Așadar, Iliescu și Severin, cu originari comuniste, dar și la originea lumii noi! Coincidența nu e o întâmplare, mărturisește artista. Întâmplare sau nu, Iliescu și Severin au de a face cu justiția europeana și sunt europenii noștri în cea mai fierbinte actualitate. Incepem cu Ion Iliescu, nu din considerente de vârstă, ci de ticăloșie.
Curtea europeană a Drepturilor Omului a dat câștig de cauză revoluționarilor și urmașilor celor uciși la revoluție, fără să se fi aflat vreodată cine e vinovat de moartea lor. Prin lipsa de eficiență și imparțialitate a anchetelor le-au fost încălcate drepturile. Pe scurt, crimele revoluției nu se prescriu. Iar pe prescrire, cu concursul justiției, tembel sau interesat, scontau câțiva din marii vinovați, printre care și emanatul Ion Iliescu.
Cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Ion Ilescu a sărit ca ars. CEDO nu are autoritate în cercetarea Revoluției, „este o instanță care e în afara realităților istorice!” Însă bătrâna pușlama comunistă a devenit mai precuaută. Și n-a mai avut timp de lansarea „Dicționarului general al Revoluției din decembrie 1989”. Normal, are pe conștiință multe din cele 1.290 de victime ale revoluției înregistrate în volum. Și acum justiția dâmbovițeană, atât de tranzacționistă, va fi invitată s-o facă. Va fi musai s-o facă.
Ion Iliescu nu e întrecut întrecut în ticăloșie de copilul de suflet Adrian Severin, care a exportat în Parlamentul European un pic din corupția endmică a politicianului dâmbovițean. Audiat de o comisie a parlamentului, Severin a acuzat „manevre asemănătoare şi înscenări absolut din aceeaşi familie” ca în cazul lui Strauss-Kahn.
Numai că într-un caz era vorba de sex, în celălat bani, mită și corupție. In plus, cînd șeful FMI a fost prins cu pantalonii în vine n-a invocat scenarii sau înscenări. Și a avut bunul simț să demisioneze. N-a fost cazul cu Adrian Severin, la bunul lui simț mă refer, deși a fost victima unei înscenari, asumata ca atare de cei care i-au testat slăbiciunea la bani. Ochiul dracului a fost mai tare ca presupusa onorabiliate a expertului, în toate și în nimic, Adrian Severin.
Se spune că nu odată viața bate arta. O și completează, fericit, uneori. Mai cu seama cînd oamenii nu sunt doar caricaturizați. Sunt chiar niște caricaturi. Marilena Murariu și-a îngăduit să-i dezbrace de caracter și să le pună zbenghiul de rigoare, în cazul celor îmbrăcați, dar cu capul gol.
