Linkuri accesibilitate

Legea secretului de stat: „SRI are puteri prea extinse în acest domeniu...”


Karol Ferencz Szabo: „Legea îl încriminează în aceeaşi măsură pe cel care trebuia să protejeze o informaţie şi nu a făcut-o şi pe cel care întâmplător a ajuns la ea.


10 martie 2001

Legea secretului de stat: „SRI are puteri prea extinse în acest domeniu...”

Interviul săptămânii (Realizator: Petru Ionescu)

Invitatul: senatorul de Satu Mare, Karol Ferencz Szabo, expertul UDMR în servicii secrete, membru al comisiei de control SRI.

Senatorul Szabo apreciază că adoptarea legii secretului de stat a fost necesară pentru apropierea României de NATO, motiv pentru care a şi fost adoptată atât de repede.

Noua lege, apreciază senatorul, aduce o mai bună definire şi delimitare a categoriilor de clasificare a informaţiilor. Totodată definşte mai clar cine are competenţa de a clasifica informaţii. Legea consfinţeşte şi crearea Autorităţii Naţionale de Securitate, care „în raportul României cu NATO va fi acel forum care va garanta conformitatea cu regulile NATO în ceea ce priveşte informaţia şi va elibera certificatul de securitate pentru persoanele care vor intra în structurile NATO şi vor avea acces la informaţiile acestor structuri”.

„[...] în continuare există obiecţii la o prea mare arie de competenţă a Serviciilor Române de Informaţii, în ceea ce priveşte reglementarea manierei în care trebuie protejate informaţiile. [...] SRI are puteri prea extinse în acest domeniu...”

„Nu trebuie uitat că proiectul de lege a fost iniţiat cu 6 ani în urmă de SRI, din nevoia de a anula legea 23 (din perioda comunistă) dar păstrând anumite elemente esenţiale din acea lege. [...] SRI trebuie şi poate decide care informaţii secrete sunt secrete de stat.. Cele care însă nu sunt secrete de stat, nu ar trebui să intre sub controlul SRI”.

Senatorul admite că legea, in noua sa formă, limitează libertatea de informaţie şi îndeamnă la delaţiune - elemente care, spune el, „trebuie extirpate din lege”. „Legea îl încriminează în aceeaşi măsură pe cel care trebuia să protejeze o informaţie şi nu a făcut-o şi pe cel care întâmplător a ajuns la ea. [...] Exagerând un pic, s-ar presupune că orice cetăţean al ţării trebuie să recunoască imediat o informaţie cu caracter de secret de stat. [...] În acest fel şi presa dar şi alte foruri ale societăţii vor fi îngrădite, evident, în accesul lor la informaţii.”

„[...] noi nu avem un Privicy Act sau Information Act cum este în Statele Unite” – legi care protejează identitatea surselor de informaţii şi care permit accesul la informaţii de interes public. „Era normal ca aceste legi să apară înainte de legea secretului de stat..”
XS
SM
MD
LG