Dacă zilelea acestea aţi dat nas în nas cu hoarde mici de nemţi, englezi sau francezi decişi să se stabilească în România, explicaţia e simplă ca oul lui Columb. Revelaţia a avut-o competentul Toader Paraschiv, secretarul general al Sindicatului Naţional al Politiştilor. „România este o ţară sigură pentru că poliţistul îşi face treaba. Sunt oameni din Uniunea Europeană care declară că pot veni oricând în România pentru că siguranţa este asigurată de poliţie”, zice Toader, cu pietul lui bombat de mândrie patriotică.
Traian Băsescu, întâmplător preşedintele României, a îndrăznit să nu fie de acord cu liderul sindical. La şedinţa de bilanţ pe anul 2010 a Ministerului de Internelor, a afirmat că activitatea ministerului nu este la nivelul unui stat european. A îndrăznit chiar să spună că „oriunde pui degetul apar elemente de corupţie: fie că vorbim de ce am văzut cu toţii la Piteşti, anul trecut, cu permisele auto, fie că vorbim de ce am văzut zilele acestea prin frontiere, fie că vorbim de înţelegeri cu grupuri de crimă organizată la nivel local şi toleranţă faţă de acestea, sunt tot realităţi ale Ministerului de Interne”. A pus şi degetul pe rană, adăugând că „sunt în sistemul guvernamental românesc două ministere care nu au putut fi reformate în ultimii 20 de ani, Ministerul de Finanţe şi Ministerul Administraţiei şi Internelor. Indiferent prin ce procese au trecut, de demilitarizare, de reorganizare, aceste ministere râmân o mare problemă, legată de consevatorismul lor în a garanta funcţionarea la nivelul de instituţie europeană.” Desigur, au existat multe încercări de reforma, dar toate procesele de restructurare din acest minister s-au limitat la o păcăleală servită oamenilor politici şi publicului. Pe scurt, poliţiştii şi-au schimbat haina, dar au rămas cu năravuri de miliţieni în democraţie.
Toader a sărit ca inocenta din baie: „Băsescu face afirmaţii total inconştiente”, „se crede cel mai deştept om din stat”, „crede că le ştie pe toate”, „are impresia că poate să comande”. Pe scurt, după Toader, poliţistul îşi face treaba, iar a afirma că este corupţie generalizată, i se pare „o afirmaţie total inconştientă”. Cât despre limbajul liderului, trebuie să avem înţelegere. Toader conduce sindicatul care a protestat la Cotroceni, dând de pământ cu caschetele cu insemnele instituţiei şi ale statului şi zibierând „ieşi afara javra ordinară”, semn ca poliţiştii sindicalizaţi nu numai că nu cunosc respectul pentru autoritate, dar când ies la protest uită să-şi ia cu ei şi cei şapte ani de acasă.
S-ar putea ca liderul sindical sa fie doar prost, desigur, informat. Însă între afirmaţiile lui şi cele ale preşedintelui ţării, mai credibil este ultimul, pentru simplul motiv că are mai multe şi mai bune surse de informare decât un lider sindical, fie el şi secretar general. Dacă s-ar osteni să citească, Toader ar afla că, în anii 2006 – 2009, Direcţia Generală Anticorupţie, structură a ministerului menită să prevenă şi să combata corupţia printre angajaţii, a supus 133 de politişti unui test de integritate. Au picat la testul 94 de politisti. Asta înseamnă ca, dintr-o sută de poliţişti, 70 au luat sau nu s-ar da lături sa ia mită. Cam mulţi! Mulţi, dar buni. Şi anticorupţi până-n măduva oaselor!
Cum liderul sindical pare alfabetizat şi mânuieşte şi computerul, căutarea pe Google după cuvintele „poliţie & corupţie” iar oferi în câteva secunde vreo şapte sute de mii de referinţe. Şi dacă s-ar uita atent şi la televiziunile unde apare des şi vorbeşte mult, depăşindu-şi competenţele de lider sindical, ar afla chestii interesante despre colegii lui poliţiştii, despre cumetriile lor cu interlopii, despre tenative de corupere în parcarea Ministerului de interne, despre miile de permise de conducere eliberate de poliţia rutieră, chiar şi analfabeţilor, despre vilele şi maşinile lor.
Şi poate ca Toader va deveni dacă nu mai înţelept, măcar ceva mai meditativ înainte de a trezi vorbind despre corupţia din poliţie.
În cerem prea mult?
Traian Băsescu, întâmplător preşedintele României, a îndrăznit să nu fie de acord cu liderul sindical. La şedinţa de bilanţ pe anul 2010 a Ministerului de Internelor, a afirmat că activitatea ministerului nu este la nivelul unui stat european. A îndrăznit chiar să spună că „oriunde pui degetul apar elemente de corupţie: fie că vorbim de ce am văzut cu toţii la Piteşti, anul trecut, cu permisele auto, fie că vorbim de ce am văzut zilele acestea prin frontiere, fie că vorbim de înţelegeri cu grupuri de crimă organizată la nivel local şi toleranţă faţă de acestea, sunt tot realităţi ale Ministerului de Interne”. A pus şi degetul pe rană, adăugând că „sunt în sistemul guvernamental românesc două ministere care nu au putut fi reformate în ultimii 20 de ani, Ministerul de Finanţe şi Ministerul Administraţiei şi Internelor. Indiferent prin ce procese au trecut, de demilitarizare, de reorganizare, aceste ministere râmân o mare problemă, legată de consevatorismul lor în a garanta funcţionarea la nivelul de instituţie europeană.” Desigur, au existat multe încercări de reforma, dar toate procesele de restructurare din acest minister s-au limitat la o păcăleală servită oamenilor politici şi publicului. Pe scurt, poliţiştii şi-au schimbat haina, dar au rămas cu năravuri de miliţieni în democraţie.
Toader a sărit ca inocenta din baie: „Băsescu face afirmaţii total inconştiente”, „se crede cel mai deştept om din stat”, „crede că le ştie pe toate”, „are impresia că poate să comande”. Pe scurt, după Toader, poliţistul îşi face treaba, iar a afirma că este corupţie generalizată, i se pare „o afirmaţie total inconştientă”. Cât despre limbajul liderului, trebuie să avem înţelegere. Toader conduce sindicatul care a protestat la Cotroceni, dând de pământ cu caschetele cu insemnele instituţiei şi ale statului şi zibierând „ieşi afara javra ordinară”, semn ca poliţiştii sindicalizaţi nu numai că nu cunosc respectul pentru autoritate, dar când ies la protest uită să-şi ia cu ei şi cei şapte ani de acasă.
S-ar putea ca liderul sindical sa fie doar prost, desigur, informat. Însă între afirmaţiile lui şi cele ale preşedintelui ţării, mai credibil este ultimul, pentru simplul motiv că are mai multe şi mai bune surse de informare decât un lider sindical, fie el şi secretar general. Dacă s-ar osteni să citească, Toader ar afla că, în anii 2006 – 2009, Direcţia Generală Anticorupţie, structură a ministerului menită să prevenă şi să combata corupţia printre angajaţii, a supus 133 de politişti unui test de integritate. Au picat la testul 94 de politisti. Asta înseamnă ca, dintr-o sută de poliţişti, 70 au luat sau nu s-ar da lături sa ia mită. Cam mulţi! Mulţi, dar buni. Şi anticorupţi până-n măduva oaselor!
Cum liderul sindical pare alfabetizat şi mânuieşte şi computerul, căutarea pe Google după cuvintele „poliţie & corupţie” iar oferi în câteva secunde vreo şapte sute de mii de referinţe. Şi dacă s-ar uita atent şi la televiziunile unde apare des şi vorbeşte mult, depăşindu-şi competenţele de lider sindical, ar afla chestii interesante despre colegii lui poliţiştii, despre cumetriile lor cu interlopii, despre tenative de corupere în parcarea Ministerului de interne, despre miile de permise de conducere eliberate de poliţia rutieră, chiar şi analfabeţilor, despre vilele şi maşinile lor.
Şi poate ca Toader va deveni dacă nu mai înţelept, măcar ceva mai meditativ înainte de a trezi vorbind despre corupţia din poliţie.
În cerem prea mult?
