Vameşul Nicoleta Dobrescu a plătit o mită de 130.000 de euro pentru a fi numită, pe o periodă de şase luni, şeful punctului vamal Halmeu, la graniţa cu Ucraina. Urma şă-şi recupereze investiţia, cu profit, fireşte, căci investiţie era. Nu e greu de bănuit cum. Parte din banii dati ca şpagă erau împrumutaţi de la traficanţii de ţigări din zona. La expirarea interimatului, i s-au mai cerut încă 300.000 de euro pentru definitivarea pe post. Nicoleta n-a avut bani şi s-a autodenunţat. După arestarea celor care au intermediat mita, procurorii încearcă să dea de urma banilor, să descâlcească iţele care duc la Bucureşti şi să afle cine sunt guşterii care au semnat numirea.
Oricum, Nicoleta nu avea şanse să-şi continue muncă profitabilă. Era în atenţia Oficiului European de Lupta Contra Fraudei, pentru o afacere cu usturoi. In cauză sunt 89 de camioane cu usturoi din China, aflate în tranzit prin România, şi care, potrivit actelor semnate de Nicoleta Dobrescu, ar fi ieşit, toate, prin vama Halemu, spre Ucraina. In realitate, s-ar părea ca usturoiul a fost comercializat în ţară, fără plata taxelor vamale. Cum agenţii OLAF sunt insensibili la mită, prejudiciul, cam două milioane şi jumătate de euro, va fi imputat României.
În plus, tot la Halemeu, prin magazinele duty free a fost vândută o cantitate de ţigări care nu corespunde numărului persoanelor ieşite spre Ucraina. Se presupune că au fost vândute în România, fără taxele şi accizele aferente, spre paguba bugetului.
Afacerile Nicoletei de la Halmeu, spectaculoase, au fost puse în umbră de şi mai spectaculoasele arestări de la vama Siret, unde banii luaţi de la traficanţii de ţigări nu erau intorşi cu lopata, ci cu găleata, golită din oră în oră. Peste 70 de vameşi şi poliţişti, cu şefi cu tot, au fost duşi la Bucureşti, 59 au şi fost arestaţi. A fost o operaţiune pusă la cale cu luni înainte, în care s-au folosit şi agenţi sub acoperire.
Aşa s-a aflat mecanismul de funcţionare al unei reţele în care poliţiştii şi vameşii lucrau mână în mână, conducându-se după reguli de conspirativitate cvasi-mafiotice, cu sume între 20 şi 25.000 pe tură, împărţite echiabil, pe scară ierahică, începând cu şefii locali şi, se spune, terminând cu cei de la Bucureşti.
Potrivit politicienilor din arcul puterii, operaţiunea de eradicare a corupţiei de la graniţa cu Ucraina, continuată la fel de spectaculos la graniţa cu Serbia, ar fi proba funcţionării statului de drept, cu toleranţa zero faţă de corupţie, şi un semn că România îndeplineşte standardele aderării la spaţiul Schengen.
Are însă defectul că este târzie, exact în preajma discutării aderării, şi prea spectaculoasă ca să liniştească suspiciunile ţărilor europene care cer amânarea aderării. Ce se întâmplă acum la graniţele ţării nu face decât să confirme informaţiile oficiale şi neoficiale, parte din rapoartele pre-aderare sunt secretizate, că fenomenul corupţiei nu este accidental. Am investit mult în tehnică şi prea puţin în calitatea oamenilor.
O ţară în care posturile de vameş se vând ca la tarabă, în care din patru ţigări fumate una este de contrabandă, statul pierzând anual între unu şi două miliarde de euro din contrabanda cu ţigări, nu e pregătită pentru spaţiul Schengen.
Daca România permite intrarea de mărfuri contingentate de UE în valoare de sute de milioane, privându-se de taxele şi impozitele cuvenite, acest lux nu şi-l îngăduie UE. Şi nu-l vor îngădui nici ţărilor care vor să adere. Dacă la Bucureşti nu se va înţelege că lupta cu corupţia nu-i doar o chestiune de imagine şi de campanii pompieristice, că ea cere eforturi susţinute şi continuitate, vom bate la porţi care nu se vor deschide.
Şi vom continua să aşteptam câtă vreme politicienii nu vor curma perpetuarea reţelelor corupte care drenează bani către partide, lideri centrali şi locali, poliţişti, vameşi sau înalţi funcţionari ai statului.
