1 februarie 2001
Actualitatea. (Moderator: Cristian Teodorescu; comentariu: Horia Roman Patapievici).
Semnificaţia unui discurs.
Săptămîna trecută a stîrnit literalmente senzaţie discursul ţinut de preşedintele Iliescu la Focşani, cu ocazia sărbătorii Unirii. Conţinutul discursului a fost imediat difuzat de reporterii prezenţi şi, prin intermediul agenţiilor de ştiri noua gîndire politico-economică a preşedintelui a devenit în foarte scurt timp un subiect comentat oriunde există în lume un interes faţă de Romania.
Deoarece făcea un contrast izbitor cu discursul său de investitură, caracterul aberant al noilor poziţii adoptate de noul preşedinte al Romaniei a fost imediat subliniat de aproape toţi observatorii. Dintre forţele politice, singur Partidul Romania Mare a salutat palinodia preşedintelui. Fireşte, această solidarizare nu a făcut decît să sporească îngrijorarea produsă de discurs.
Pentru a-i măsura impactul politic, să ne reamintim, o clipă, împrejurările în care a căzut, ca un trăznet, discursul preşedintelui Iliescu. Primul ministru al Romaniei se află la Bruxelles, în prima sa vizită de premier. Domnul Năstase avea ca misiune să prezinte Europei guvernul rezultat din alegeri şi să capteze bunăvoinţa mediilor politice occidentale pentru noua administraţie de la Bucureşti.
Proaspăt numitul ministru de finanţe se afla şi el, pentru prima data în misiune oficială în noua sa capacitate. Se afla la Washington pentru a relua, cu organismele financiare, în numele noului guvern niste negocieri dificile. Primul ministru tocmai dăduse partenerilor Occidentali asigurari că angajamentele Romaniei sunt ferme şi că ţara noastră este stabilă. Adică nu va anula orientările generale economice şi politice ale guvernării anterioare. Iar misiunea ministrului de finanţe era să asigure mecanismele financiare de disponibilitatea Romaniei faţă de programele de finanţare externe ale reformei.
Ei bine, în aceste circumstanţe delicate, partenerii nostri externi au primit vestea că, în viziunea preşedintelui ţării, proprietatea colectivă este superioară celei individuale, că bancherii occidentali au ca scop sărăcirea şi exploatarea romanilor şi că Banca Mondială duce faţă de Romania o politică de defavorizare. Altfel spus, interlocutorii externi ai Romaniei au primit doua tipuri de mesaje care se bat cap în cap. În străinătate guvernul a lansat mesajul că Romania promovează proprietatea privată individuală, se angajează să continue restructurarea întreprinderilor şi agrează colaborarea cu organismele financiare internaţionale. În ţară, şeful statului a lansat un mesaj contrar. [...]
Să ne amintim de crucialul discurs al preşedintelui Iliescu de la Satu Mare, din timpul celui de-al doilea mandat al său. În acel discurs domnul Iliescu a cerut judecătorilor să nu mai dea sentinţe favorabile foştilor proprietari. În doi timpi şi trei mişcări, obedienţii nostri magistraţi au încetat să mai dea sentinţe de restituirea fostelor proprietăţi, iar cele deja date în instanţele inferioare au fost anulate de cele Superioare. Cît despre cele defintive, în mod cu totul ilegal traducerea lor în practică a fost sistată.
Prin urmare, discursurile preşedintelui Iliescu au un efect, ca să spun aşa, imediat, întocmai şi la timp. Dacă discursul de la Focşani nu va avea efect, înseamnă că puterea efectivă a preşedintelui a scăzut, în favoarea aceleia a primului ministru. Lunile următoare ne-o vor arăta. În fond, cît ar părea de iraţional, deoarece pune în gravă dificultate interesele Romaniei, lucrul la care asistăm este o luptă pentru putere. Miza: controlul asupra partidului prin intermediul linguşirii prejudecăţilor populaţiei.
Sentimentul meu este că domnul Iliescu a acceptat, prin acest discurs, să se facă liderul informal al factiunii PRM-iste din PDSR, acea facţiune care este nemulţumită de ascensiunea domnului Năstase. Se pare că, măcar pe jumătate, partidul Romania Mare a cîştigat şi prezidenţialele.
