29 ianuarie 2001.
Actualitatea în Republica Moldova.
Configurații posibile ale scenei politice după alegeri.
În Punctul său de vedere de astăzi, politologul Igor Boţan schiţează mai multe configuraţii posibile ale scenei politice postelectorale.
Aşteptările observatorilor locali se reduc la posibilitatea constituirii, după alegerile parlamentare, a unei majorităţi de centru-stânga, compusă din Partidul Comuniştilor şi Alianţa „Braghiş”. După toate aparenţele, aceasta i-ar conveni şi preşedintelui în exerciţiu, dar sloganul electoral: „Comuniştii în Parlament, Voronin – preşedinte”, susţinut de atacurile foarte dure la adresa lui Lucinschi, acuzat de manipulare politică, şi a premierului Braghiş, acuzat de trădare morală, poate pune serioase semne de întrebare vis-a-vis de valabilitatea scenariului, conform căruia viitoarea configuraţie a puterii ar avea la bază următorul algoritm: Lucinschi – preşedinte, Voronin – speaker, Braghiş – premier.
De fapt, sloganele preelectorale pot fi schimbate uşor după alegeri, în dependenţă de rezultatul obţinut. Aşteptările comuniştilor par a fi exagerate. Ei speră să acumuleze 40 la sută din voturile alegătorilor, iar pragul de şase la sută să-i ajute să obţină majoritatea absolută şi chiar cea calificată de trei cincimi, pentru a-l alege pe Voronin preşedinte. Există şanse reale pentru comunişti să obţină un rezultat foarte bun. Dar obţinerea majorităţii absolute, cu atât mai mult a majorităţii calificate de trei cincimi pare a fi, totuşi, problematică.
Unicul lucru despre care se poate vorbi cu anumită certitudine este, că şi după alegerile parlamentare anticipate fără votul comuniştilor alegerea preşedintelui va fi imposibilă. Deaceea, chiar dacă atacă foarte dur, pentru a veni la putere, comuniştii vor avea de negociat cu Alianţa „Braghiş”. Evident, acordul dintre aceste două formaţiuni poate fi doar unul complex, care prevede distribuirea posturilor în Parlament, Guvern şi alegerea preşedintelui. Nici una din formaţiuni nu va accepta discutarea separată a problemelor menţionate mai sus.
Un eventual refuz al comuniştilor de a accepta această variantă, va readuce situaţia la acea de acum trei ani, când preşedintele Luchinschi a propus crearea unei coaliţii largi, în baza consensului naţional. În plus, el ar putea readuce pe ordinea de zi referendumul privind modificarea Constituţiei. În această situaţie, mandatul lui ar putea fi extins încă pentru aproximativ un an, până la 12 ianuarie 2002. Problema este că dacă noul Parlament nu va reuşi să aleagă preşedintele, atunci status cvo va trebui să fie conservat până la expirarea unui an de la dizolvarea Parlamentului.
Constituţia interzice dizolvarea Parlamentului mai mult de o singură dată într-un an. Evident, s-ar putea să se întreprindă încercări pentru a răsturna această situaţie prin schimbarea legii privind alegerea preşedintelui. Exact aşa, cum componetele fostei Alianţe pentru Democraţie şi Reforme au încercat să obţină posibilitatea revenirii succesive la procedura de alegere a preşedintelui până la crearea unei conjuncturi favorabile acestora. Curtea Constituţională a fost cea care a pus capăt acestor încercări.
În situaţia, când aşteptările vis-a-vis de prezenţa partidelor de centru-dreapta în viitorul Parlament sunt foarte pesimiste, menţinerea unei balanţe constituţionale, inclusiv prin promovarea anumitor candidaturi este de maximă importanţă pentru acestea. Partidele de centru-dreapta pot acumula un număr de mandate, care ar permite blocarea modificării Constituţiei, fără acordul lor. Pot spera şi la acumularea unui număr de voturi, ce le-ar permite să influenţeze alegerea preşedintelui. Dar este în interesul lor să influenţeze numirea judecătorilor în Curtea Constituţională, în cadrul acestui Legislativ, în care au prezenţă semnificativă.
Din Chişinău, pentru Radio Europa Liberă – Igor Boţan.
